eu, ediţie specială

sînt peştisorul care se strecoară din năvod,
firul de iarbă scăpat de al lăcustelor exod
zâmbetul ce cu greu reuşeste să se strecoare
printre zecile de feţe sumbre la o-nmormântare

sînt sentimentul de adâncă libertate
al filozofului ce zice o banalitate
sînt, nici mai mult, nici mai puţin decât firul de nisip
pe care pinguinul Alfred cu mirare l-a găsit în slip

sînt singura imagine c-un vânticel de vară
pe care cârtiţa o urmăreşte în drumul către-afară
sînt absoluta linişte a firelor de cicoare
cu care se-ofilesc şi mor, împachetate-n soare

sînt norocos şi rar, de neasemuit
de fiecare dată când mă simt aşa iubit.

Comentarii

foarte frumos … de cele mai multe ori ajungem sa uitam cine suntem si prin indiferenta ajungem niste simpli roboti… nu trebuie sa uitam de noi si asteptarile noastre, dar mai ales nu trebuie sa uitam de viseel noastre pentru ca cine nu are vise nu are prea multe

foarte frumos … de cele mai multe ori ajungem sa uitam cine suntem si prin indiferenta ajungem niste simpli roboti… nu trebuie sa uitam de noi si asteptarile noastre, dar mai ales nu trebuie sa uitam de viseel noastre pentru ca cine nu are vise nu are prea multe

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *