plouă

plouă cu bunici cu piele moale, curată
plouă cu găini alergate până-n poiată
plouă cu bronz din soare gigantic de vară
bronz de copil, bronzat şi la subsioară

plouă cu mustăcioara profei de mate
plouă cu pase, nu şut, ce dracu băi frate
plouă cu hai pe bloc să fumăm o ţigară
plouă cu uite, pot să scot fum doar pe o nară

plouă cu iarbă, cu suspine, cu sex
cu zeci de cuvinte care nu sînt în dex
plouă cu părul tău peste umerii mei
plouă cu sânii tăi asimetrici şi grei

plouă cu copii mici, de-o şchioapă
plouă cu lapte din sânul care-i adapă
plouă cu miros de familie închisă în casă
pe motiv că iar a plouat după-masă

când afară plouă cu picuri de apă din nori
în mine picură cu amintiri, cu nostalgii, cu fiori

Comentarii

Imi place cum ai pornit de la copilarie, de la bunica pe care toti o cunoastem, la maturitate, la familie. Cred ca aceasta nostalgie toti o purtam in noi, dar din pacate nu putem face nimic. Timpul trece fie ca vrem, fie ca nu. Superba poezia ca toate celalalte!

eu vreau să ştiu ce e cu sânii asimetrici care reapar periodic 🙂

claudia, sânii asimetrici sînt un pleonasm acceptat
din experinţa de viaţ[ a unui simplu băiat 🙂

Mmm… Acum parca nu-mi mai este asa nesuferita ploia.

Hai sa aruncam umbrela si cu umerii goi
Desculti sa facem cercuri prin balti si noroi

este chiar dea dreptul profund…regasesc multe amintiri in aceste versuri….nota 10 pentru autor…MEGA Like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *