Am găsit 495 poezii cu această etichetă.
îngerul meu se îmbracase în alb imaculat
în vitrina pieptului aveam o inimă de admirat
nu ma mai săturam de lapte si miere
vântul dezmierda pânzele corăbiei mele
apoi ai plecat
îngerul meu e gri șobolan
spart e al inimii porțelan
laptele-i acru, mierea-i otravă
iar corabia mea e deja o epavă
7 comentarii
nu mai știu ce zi era când am observat
că toate ceasurile din casă s-au defectat.
(firește, m-am panicat)
o fi zi? o fi noapte?
o fi țipat, or fi șoapte?
o fi ora neliniștii mele?
o fi soare, or fi stele?
om fi oare în al doișpelea ceas?
atunci, am auzit câteva zgomote
ca de ceas din camera copiilor.
m-am apropiat pâș-pâș și cu urechea lipită
de ușă, am început să ascult cum tic-tac cresc copiii noștri tic tac tic tac
mă uit în ochii tăi
și văd
cum îmbătrânesc
clipă după clipă
clipire după clipire
ca și cum pleoapele tale
ar avea puterea să modeleze
plastilina din care sînt făcut.
odată cu fiecare clipire sînt
mai bătrân cu o clipă
mai frumos cu o clipire
mai căprui cu o secundă
draga mea, iubit dezastru,
răsturnată călimară cu albastru,
m-ai luat pe sus la prima întâlnire,
și n-am mai apucat să-ți dau de știre:
îmi placi. pur și simplu îmi placi
cu toate valurile pe care le faci,
de umplu țărmul meu de draci.
ești plină de povești cu robinsoni și cu sirene
și alți poeți ți-au scris deja o mie de catrene
dar n-am ce face, de când ni s-a-ntâlnit privirea
stau și-ți admir, hipnotizat, nemărginirea
așa probabil se explică
(iar nu din nepăsare sau din frică)
că nu ne-am despărțit vreodat’ de când, întâmplător
ne-am întâlnit: tu – un țunami, eu un simplu calator
când melc spre tine/ să mă tot grăbesc îmi vine//
dacă noi am fi două bile din urna de la loterie/ am fi extrași, fluup! deodată din mașinărie//
surâsul tău e rău prevestitor
căci după el știu că urmează
zile întregi de tribulații și de dor
floare de cactus e surâsul tău
(gângania din mine nu-i rezistă)
superb, însă de neatins, că-nțeapă rău
duplicitar surâs,
format din două buze mari, cuminți
care ascund în spate ascuțimea
unei armate-ntregi de dinți
hai, pleacă,
mută-ți zâmbetul de-aici
ia-ți sânii tăi superbi și du-te.
scapă de ale noastre mii de frici
rămâi doar cu-ale tale sute
hai, cară-te
și nu uita să iei și toate zilele de ieri
să nu mai văd nimic încercuit în calendar
ia gânduri, vise, și tandrețuri, și păreri,
ia tot ce mi-ai făcut în dar
hai, du-te
oricum ce-i mai frumos din tine
pe veci o să rămână-nchis
în cușca inimii din mine
așa ți-e scris, așa mi-e scris
dacă iubirea e un munte
tu ești cea potrivită să-l înfrunte
daca e deal, iubirea, tu
l-ai tot urca, n-ai spune nu
câmpie dac’ar fi
tu ai veni
și nici iubirea ca o vale
nu ar putea să-ți stea în cale.
de la cea mai mare pân’ la cea mai mică
(fiind prapastioasă), nici de prăpăstii nu ți-e frică
vulcan să fie, scuipător de lavă
l-ai dovedi, că te știu bravă
dar dacă-i mare, cum spun toți
mi-e teamă, ca nu știi să-noți.
iubirea noastră e o oacheșă cerșetoare/ vizavi de fabrica de frumoase amintiri viitoare//
ah! cât îmi e verbul de moale
când trebuie să țină-n spate
toată persoana dumitale
oh! cât de greu se scoală epitetul
când vrea să preamărească
frumusețea ta sfidând concretul
flască îmi e metafora. și rece,
când speră să-ți excite eul
(oribil sentiment, bine că trece)
of,ce clar îmi e că n-o să pot nicand
sa te iubesc, iubito-n vorbe
așa cum te iubesc în gând
iubirea dintre noi, devastatoare conflagrație/ ți-a pus în piept doar cicatrici și nicio decorație//
ne-am dat întâlnire
într-un loc neprecizat
într-o zi neprecizată
la o oră neprecizată
fără să-mi spui cine ești
fără sa-ți spun cine sînt.
nu știam cum sîntem îmbrăcați
ce carte să ținem în mână ca semn de recunoaștere
și nici dacă e cazul să purtam vreo pălărie.
nu știam câți ani are celălalt
și de ce. n-aveam idee
cum mergi. cum stai.
cum îl exclami pe vai.
te-am recunoscut după zâmbet.
ție îți place visul
ca fel de-a te cunoaște
eu îmi cultiv plictisul
ca formă de-a renaște
tu preferi vinul,
mie îmi place berea
tu-ți urmărești destinul,
eu venerez plăcerea
ochii tăi privesc
putând a trece cu vederea
ai mei, însă sfredelesc
elaborând durerea
tu știi să ierți
eu-s prieten cu uitarea
de aia nu mă cerți
când uit să-ți cer iertarea
tu mai degrabă ești
eu mai adesea sîntem
să credem în povești
ce bine că mai vrem
mai lasă-mă să-mbrățișez
o dată parpalacu-ți frez
puțin uzat
de gri pătat
și du-te, fără de regret
și fără frică – nu-s atlet
mai uită-te o dată prin sertare
să nu uiți pata de culoare
pe care ai adus-o-n viață.
ascultă-ți inima de gheață
și du-te. ai poposit destul
până și eu de mine sînt sătul
păstreaza pozele cu mine pe un hard extern
și uită-te la el, cum praf și scame se aștern.
te rog eu, nu mai pomeni deloc
de munții ce-i mutam din loc
ia-ți și țigările, și cana de cafea
și du-te, tinerețea mea
frumusețea ta
și marele zid chinezesc
îți sar în ochi de aici
din spațiul suprapământesc
nici n-am plecat și îmi e dor de tine
cum îi e dor secundei de clipa care vine
nici n-am greșit și-s gata să îți cer iertare
ca pasul, ierbii necălcate încă în picioare
n-ai alt arac de braț pe care sa îți cațeri părul
așa cum pe neîncrederi se ‘nalță-neadevărul
tu nu mi-ai pus sub ochi vreo vorbă care doare
da’s pregătit să n-o văd, ca umbra pe măritul soare
iubito, m-am uitat pe prognoza pentru diseară, la cină/ vremea din suflete va fi, în general, stabilă, senină//
nu știu dacă soarele există
pentru că îl văd doar cu ochii mei
dar sînt sigur că ești tristă
că iar nu ți-ai pus cercei
dacă nu mai ajung viața asta pe la tine/ să știi că următoarea îți aparține//
