îngerul meu se îmbracase în alb imaculat
în vitrina pieptului aveam o inimă de admirat
nu ma mai săturam de lapte si miere
vântul dezmierda pânzele corăbiei mele
apoi ai plecat
îngerul meu e gri șobolan
spart e al inimii porțelan
laptele-i acru, mierea-i otravă
iar corabia mea e deja o epavă
7 comentarii
îngerii din ipsos -s azi pereţi de scrum
demoni din monedă sunătoare – acum
dap, cam asa ceva a fost
un „inainte” spumos
si un „dupa” fara rost
intre ele- un refren taios
. . . _ _ _ . . .
bre , e diferenţă între bah şi băh
recunosc semnalul , şi mă doare , măh
!
( măh execut , ce -am de ales ? )
nu.
Ingerii albi nu te parasesc niciodata, chiar daca uneori avem ochii inchisi si nu-i vedem, ei sunt langa noi si cu noi.
