prima și ultima întâlnire

draga mea, iubit dezastru,
răsturnată călimară cu albastru,
m-ai luat pe sus la prima întâlnire,
și n-am mai apucat să-ți dau de știre:
îmi placi. pur și simplu îmi placi
cu toate valurile pe care le faci,
de umplu țărmul meu de draci.
ești plină de povești cu robinsoni și cu sirene
și alți poeți ți-au scris deja o mie de catrene
dar n-am ce face, de când ni s-a-ntâlnit privirea
stau și-ți admir, hipnotizat, nemărginirea
așa probabil se explică
(iar nu din nepăsare sau din frică)
că nu ne-am despărțit vreodat’ de când, întâmplător
ne-am întâlnit: tu – un țunami, eu un simplu calator

Comentarii

superb… a fost o placere sa citesc si ce ti-a scris ea, gandurile voastre se imbina perfect, sunteti senzationali amandoi, felicitari! 🙂

„că nu ne-am despărțit vreodat’ de când, întâmplător”…
Fizic, nu sint sigura ca ati petrecut imreuna nici macar douzecisipatru de ore in ultimele +/- omieoptdouzecisicinci de zile care s-au scurs de cind tot scrii tu despre ea!

Fizic, sa tot mai scrii despre ea inca douamiipatruzecisizece zile! ;)) Ai un stil asa original de a scrie.. e o pura delectare in a te citi! Keep up the very good work!

Minunată! Azi v-am descoperit poeziile! Minunate!!!

scrie in stele : asa a fost sa fie
doar prima si ultima-ntilnire
si de atunci s-au adunat in noi
lacrimi pt oceane si
valuri pt tunami

Dragut foc.
Numai gandul ca o persoana s-ar gandi la mine in felul acesta, ma face sa rosesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *