întâlnire

eşti frumoasă ca o literă de mână
i-am spus
ai o piele fină ca de mesteacăn
mi-a răspuns

am crezut că n-o să mai vii niciodată
i-am zis
eu ştiam c-o să apari în cele din urmă
mi-a răspuns

miroşi a flori nemuritoare
i-am spus
ai gust de pământ de flori nemuritoare
mi-a răspuns

fă-mă să uit tot, moarte
i-am zis
nu mi-a mai răspuns nimic.

îmi amintesc exact

ne sărutam cu foc
sub un măr sau poate un gutui
tu mă strângeai în braţe
şi-mi ziceai pleacă sau poate rămâi

aveai buzele crăpate de vânt,
purtai bluza vernil sau rochia crem
şi aveai un gust pregnant
de gumă cu mentă sau poate pâine cu gem

ne-am pipăit în voie
întinşi pe o mână de fân sau direct pe pământ
piele pe piele, obraz pe obraz
iar eu ştiam sau parcă nu mai ştiam cine sînt

ne-am iubit nebuneşte
din vecini se-auzea un jazz sau parcă un rock
apoi m-am trezit întins pe spate
iar tu nu mai erai sau nu fuseseşi deloc.

liniuța orizontului

când eram mic jucam liniuța
cu vise la linia orizontului; i se mai zicea
și rișcă, nu știu dacă știți jocul – se ia un vis
de dimensiunea unei monede, se așaza pe degete,
apoi te proptești bine cu picioarele în pământ
și îl arunci către orizont; daca îl arunci
prea tare peste orizont, va ocoli Pământul
și te va lovi în ceafă; dacă îl arunci prea sus
și nu se mai intoarce pe pământ,
copiii ziceau că te faci astronaut;
cine arunca cel mai aproape de linia orizontului
câștiga și visele celorlalți
care visau mai puțin.

poezie de adormit oameni mari, mijlocii și mici

undeva, pe o pajişte

o focă jonglează
cu o minge de plajă
un-doi
trei-patru
cinci-şase
şapte-opt
mustăţile stau aşa ţeapăn şi drept
de parcă ar face ceva înţelept

o turmă de oi sacre, în şir indian
sar gardul în curtea unui profan
bhee
bhee
bhee
bhee
cea care sare behăie, dar atât de discret
că nu e clar dacă ţi se pare sau a făcut-o concret

opt elefanţi cu pulovăr anchior,
se dau pe o pânză de păianjen, nepăsător
huţa-huţa
hâţ-hâţ
huţi-huţi
huţ-huţ
și pentru că nu se rupea sub greutatea dumnealor
au mai chemat încă unul, hai, dormi, somn ușor

visul unei nopţi de primăvară

azi-noapte mi-am visat existenţa
deşi bine ştiută mi-e inapetenţa
pentru vorbe mari, vă zic: azi-noapte
cât vacile dormeau să facă astăzi lapte
mi-am visat existenţa
scuzată-mi fie insitenţa

pe o pajişte imensă, printre miile de flori
oh! numai cât mă gândesc şi mă ia cu fiori,
mă plimbam agale îmbrăcat în cimpanzeu
tot morfolind distrat la o ursoaică din jeleu
când lângă mine
aterizează cine?

pe-un linoleu maro, aladineşte,
o fată bruneţică mirosind a peşte,
are un ochi mai mic şi sânii mari,
cercei rotunzi, siclam, tare hilari
trecutul tău, mi se recomandă ea
şi la plecare mi-a lăsat o acadea

şi tot lingând la acadea
şi tot gândindu-mă la ea
de lâng-o tufă de lavandă, viitorul meu
care se chinuia să-ndrepte-un curcubeu
mă salută posac, fără chef, printre buzele subţiri
şi slobozi o lungă flatulenţă cu miros de trandafiri

cu trandafirii încă-n nări
am coborât pe nişte scări
de piatră, roase, fără balustradă, către-un heleşteu;
am stat şi-am reflectat un pic deasupra lui – eram eu,
prezentul meu – un cimpanzeu mirat, c-o acadea în gură
duhnind a trandafiri, scriind de zor pseudo-literatură;

anti-romanţa jaluzelelor nicicum

când sătul de priveliştea de-afară
trag jaluzelele-ntr-o zi de vară
rămân mereu cu aceeaşi întrebare
de ce nu-s ele frumos desenate, oare?

de ce n-or fi pe ele brusli sau tarzan,
de ce-or arăta ele mai trist ca un tavan?
dacă tot sînt frustrat că nu mai văd afară
de ce să pun în loc o stinghie murdară?

de astă constatare aprig enervat
pe dosul pleoapelor mi-am tatuat
o insulă cu palmieri sub un cer indigo
şi am visat, normal, că-s robinson crusoe

o fată blondă

o fată blondă merge la concert
trotuarul jilav sub pasu-i alert
parcă vibrează propulsând-o uşor
parpalacul ei crem se zbate în zbor

o fată blondă a fost la concert
trotuarul uscat sub pasu-i incert
absoarbe al tocurilor tic-tac cu nesaţ
parpalacul ei crem atârnă pe braţ

o fată blondă îşi va face-un vin fiert
va închide ochii şi va medita la concert
în cap îi va răsuna aceaşi şi-aceeaşi sonată
îşi va despleti părul şi va bea cana toată

azi:86.400

2 furnici, Mi şi Mo, au un vis multicolor
trăgând să moară chinuit într-un colţişor
una din ele-i amorţită şi aproape degerată,
cealaltă – de-un bocanc numărul 43 călcată

pe submarinul k19 din oceanul atlantic
soldatul mike se masturbează zadarnic
nu ştie încă, dar nu va apuca să finalizeze
căci va suna alarma şi va trebui s-abandoneze

un manelist mahmur tocmai se scarpină-n buric
cafeaua dintr-un bar hong-konghez dă să iasă din ibric
38 de tinere au simultan orgasm în ecuador
o potârniche cade secerată de alice din al său zbor

iar muzica unui pian se izbeşte de tavanul aurit
şi se reflectă înapoi, delectând publicul moscovit
toate – în secunda asta, aşa de trecătoare
în care mă uit fără să clipesc la o rază de soare

oricât de prost ai visat, sigur altcineva a visat mai prost

am avut aşa un vis
zău, ceva de nedescris
cică eram o furnică
nici prea mare, nici prea mică,

o furnică moţăindă
pe o margine de grindă;
într-o linişte deplină
mă visam regină

o regină specială
prinsă-n în transa nuptială
şi-ntr-un fel metempsihotic
am avut un vis erotic

se făcea că eram domnişoara iarnă
şi că mă frecam lasciv de un fir de iarbă
lânga mine, o urzică
îngheţă pe ea de frică

şi în timp ce degerase
chiar nu mai ştiu ce visase;
oricum, ceva mai bine decât iubită-mea
care l-a visat pe remus cernea.