visul unei nopţi de primăvară

azi-noapte mi-am visat existenţa
deşi bine ştiută mi-e inapetenţa
pentru vorbe mari, vă zic: azi-noapte
cât vacile dormeau să facă astăzi lapte
mi-am visat existenţa
scuzată-mi fie insitenţa

pe o pajişte imensă, printre miile de flori
oh! numai cât mă gândesc şi mă ia cu fiori,
mă plimbam agale îmbrăcat în cimpanzeu
tot morfolind distrat la o ursoaică din jeleu
când lângă mine
aterizează cine?

pe-un linoleu maro, aladineşte,
o fată bruneţică mirosind a peşte,
are un ochi mai mic şi sânii mari,
cercei rotunzi, siclam, tare hilari
trecutul tău, mi se recomandă ea
şi la plecare mi-a lăsat o acadea

şi tot lingând la acadea
şi tot gândindu-mă la ea
de lâng-o tufă de lavandă, viitorul meu
care se chinuia să-ndrepte-un curcubeu
mă salută posac, fără chef, printre buzele subţiri
şi slobozi o lungă flatulenţă cu miros de trandafiri

cu trandafirii încă-n nări
am coborât pe nişte scări
de piatră, roase, fără balustradă, către-un heleşteu;
am stat şi-am reflectat un pic deasupra lui – eram eu,
prezentul meu – un cimpanzeu mirat, c-o acadea în gură
duhnind a trandafiri, scriind de zor pseudo-literatură;