ne întâlnim goi amândoi, în câmp
în zare, vezi? copacul cel tâmp
cu braţele-i întinse către cer
aşteaptă ploaia fără pic de fler
e soare; jenate, florile de mac
îşi pleacă capul să te-mbrac
în mângâieri nepricepute
cu degetele mele mute
ai ochii-nchişi, pulpele moi
le-ncolăceşti pe mine, ba pe noi
picioarele mele se înfig în pământ
îţi pun buzele pe ale mele şi cânt
ce soare e şi ce-am mai vrea să fugim
la umbra acelui copac să ne amăgim
dar picioarele mele au prins deja rădăcini,
tu eşti una dintre multele mele tulpini
ai frunze pe umeri, sevă prin coapse
înveţi să faci fotosinteză-n sinapse
sîntem un copac tâmp, cu braţele către cer
aşteptând ploaia fără pic de fler.