Etichetă: “recomandez”

au oamenii ăştia asiatici o aşa ciudată sensibilitate/de mă lasă după fiecare film cu sentimentele-ncurcate/ pe unul dintre ei, Pen-Ek Ratanaruang, musai vi-l recomandez/ cu filmele alea ale lui mişto – Ploy si Last Life in the Universe//

ai putea zice că-i un film despre spiritualitate/ ortodoxism, suferinţă, păcat sau nedreptate/ mie ostrov mi s-a părut un film plin de haz/ despre cât de mult îţi poate lua să treci peste un necaz//

nu ştiu altfel să-l numesc/ decât straniul erotism cehesc/ e plin closely watched trains de el/ de-aia vi-l şi recomand plin de zel//

după un film de patru ore e cam greu de zis/ că nu ştii când a trecut timpul, sau că vrei un bis/ şi totuşi mie cam aşa mi s-a-ntâmplat/ după ce-am vazut novecento şi nu cred ca m-am înşelat//

cât aş fi eu de fără chef şi ursuz/ tot mă face bine penelope asta cruz/ după non ti muovere, spre exemplu/ mai că-mi vine să-i ridic un templu//

nu ştiu cat i-ar fi plăcut lui burroughs o aşa ecranizare/ că naked lunch – filmul lui cronenberg e o demenţă parcă şi mai mare//

un film mic dar c-un farmec nespus/despre-o lume frumoasă, c-un actor la apus,/ Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran/ m-a făcut să mă simt aşa de uman//

vor i-o poveste aşa de rusească/ care încet-încet a reuşit să sădească/ în mine-o tristeţe presărată cu zâmbete/ ca o fată fumoasă plină de pete//

deşi previzibil de trist/ şi c-un aer nerealist/ le scaphandre et le papillon/ rămâne totuşi tres tres bon//

îl stiţi pe benigni – cu lacrimi te face să râzi acum/dar nu ţi le şterge, că-n câteva minute o să plângi oricum/ aşa că dacă la vita e bella v-a făcut sufletul să vibreze/ daţi-i o şansă şi lui la tigre e la neve să vă dezarmeze//

dacă de mâine nimeni n-ar mai muri/ te-ai gândit vreodată cum ar fi?/ dacă eşti curios atunci poţi citi/ jose saramago – intermitenţele morţii/

despre filmul ăsta, moon/ nici nu ştiu ce să vă spun/ mi- a dat un sentiment acut de deja-vu/ parcă-i cam previzibil, da’ acuma, vezi şi tu//
p.s. e primul film al lui duncan jones -regizorul/ fiul lui david bowie – marele, nemuritorul//

m-am simţit ca o legumă fiartă şi lipsit de interes/ după ce-am rămas pironit, privind la trolosa, adica faithless//

nu tare greu, ci imposibil mi-e să mă opresc/ când mănânc la qian-bao – cel mai bun chinezesc/

dacă vă e poftă de-o gură de aer viciat/ trageţi în piept La haine, neapărat/ şi un p.s. pentru fanii lui vincent cassel/ da, aţi ghicit, băiatul rău e el//

amuzant şi înfricoşător, ca un film bun cu vampiri/ plin de sensibilitatea aia rece, nordică, pe care o admiri/ ciudată combinaţie e Let the right one in/ şi numai pentru artwork, şi tot merită din plin//

l’humanite i-un film frumos şi trist şi-aşa de-ncet/ sa-l vezi e ca şi cum te pune cineva să-nghiţi o lingură de-apret//

ca o bomboană descoperită într-o doară
în pomul de crăciun în timp ce-l scoţi afară
aşa e non ti muovere, deşi, să fie-analogia clară
e o bomboană nu chiar dulce, ci amară;

the art of crying, un film danez şi întunecat/ despre-o familie aparent normală dintr-un sat/ faceţi rapid rost de el, e chiar de neratat//

sensibilitate asiatică plus umor danez/ egal kinamand, din suflet vi-l recomandez//