dacă v-a plăcut cidade de deus, trebuie să vă spun/ despre tropa de elite, deşi, normal, nu-i chiar la fel de bun//
Etichetă: “recomandez”
Am găsit 98 poezii cu această etichetă.
tumult, istorii, idei frumoase, savanterii, iubire la distanţă,/ Nicholas Mosley le-a adunat pe toate în Monstri plini de speranta//
tre’ să vedeţi Zelig, un film atât şi-atât de bine scris/c’un woody allen inteligent, plin de haz, frumos, proscris//
unul din cele mai triste filme de pe mapamond
e nordic (danez, parcă) şi se cheamă Daisy Diamond
am început cu chestiile asiatice, so let’s go further
e mai comercial dar antrenat, Memories of Murder
am văzut-o în La pianiste, şi de atunci mi-e cert/ nu-i foarte greu să te îndrăgosteşti de Isabelle Huppert//
un tip cu totul şi cu totul special
e coreean şi are-un iz comercial
de când am vazut Oldboy îl am în vizor,
îl cheamă Park Chan-wook, e regizor.
aş vrea pe veci în mine să rămână/ v-aş zice cum se cheama în română/ dar n-am găsit echivalent în dex/ Jeffrey Eugenides – Middlesex//
iată încă o recomandare/ care-mi face sufletul să zboare/cu tare multă bucurie mă încarc/ recomandându-vă cronica păsării arc//
p.s. după ce-am citit asta, în următorul an/ am devenit un frenetic Murakami fan//
un film frumos şi liniştit, aerisit/ despre o dramă mică, când a fost the band’s visit
un peter sellers extrem si extrem de adorabil/
în being there, cel mai bun film al lui, probabil//
pentru minţile gurmande
recomand tocaia grande,
e o carte foarte rară,
scriitura – exemplară,
o recitesc – mă-nfioară,
n-o s-o prea găseşti prin ţară,
poate pe la anticariat
vre-un exemplar abandonat;
P.S. şi-i la fel de encantando
orice scris de Jorge Amado;
pentru cei care au deschis bsplayer mai târziu/ un film mai vechi cu aer străveziu/ produs de bono, scris de bono sau invers/ The Million Dollar Hotel* – Wim Wenders//
*cu nici un preţ, în nici un fel, nu vă lăsaţi intimidaţi/de nota imdb – trebuie că-i dată de nişte blazaţi//
de privit cu luare-aminte/ e un film fără cuvinte/ cu imagini grele instead/ numit our daily bread//
un film în care totul se mişcă parcă brownian/ Whisper of Sin – Algimantas Puipa, un lituanian//
superb drumul spre pierzanie/ Andrei Zvyagintsev – Izgnanie//
şi un film fără pereche/ The White Ribbon – Michael Haneke//
merită, deşi nu-i printre cele mai briliante/ Cât te mai iubesc – Luis Leante//
