malvina e închisă în cuşcă,
malvina nu latră, nu muşcă
şi totuşi atrage mii de priviri
pe twitter, pe facebook, la ştiri
ea stă cu un un laptop în poală
şi nu, n-aţi ghicit, nu e goală 🙂
malvina îşi face ziua întreagă
sie însăşi pr, priviri să atragă.
pe soare, pe vânt, pe furtună
malvina o ţine una şi bună
mulţimile vin neîncetat s-o admire –
o fată in cuşcă, butonând în neştire.
8 comentarii
indoiala e atunci când
totul se-ntâmplă la tine în gând
şi cine ştie? poate şi-n realitate
cine ştie? poate, poate…
îmi scârţâie oasele – acest parchet al corpului
pe care stau toate cele –
şi comoda ticsită cu amintiri şi alte mărunţişuri
şi covorul de carne
pe care se culcuşesc mângâierile
şi lampa care funcţionează cu gânduri
îmi fluctuează gândurile – acest curent electric al eului
care alimentează şi frigiderul plin
cu hrană spirituală
şi computerul personal în care mă loghez cu
numele meu şi parola *******, ca să fiu eu
şi reşoul care se încinge pe fond nervos
mi se împiedică nervii – aceşti dansatori ai minţii
resposabili cu entertainment-ul zilnic –
sînt din ce în ce mai des invitat la carnavalul lor dement
în care toata lumea e îmbracata doar în axoni şi dendrite
(of! câtă lipsă de imaginaţie)
şi fac trafic de informaţie, dar nimeni n-o consumă
cum trec secundele, se duc încolonate
în faţă o secundă şi o secundă-n spate,
soldaţi cuminţi-cuminţi, spălaţi pe creier
furnici total lipsite de spirit aventurier
prin ziduri trec, peste flamingi şi greieri
prin hidrocentrale, prin astăzi şi prin ieri;
călcat-au în picioare genele maicii tereza
cu încălţările care i-au netezit lui elvis freza;
se duc secundele, se duc neobosite
până ajung într-o câmpie unde se opresc;
acolo se-nfig în pământ şi rămân ţintuite –
cultura muta de levanţici ce nu mai cresc
de-acolo, spune-se, îţi poţi culege
un sărut uzat, o şleampătă fărădelege,
o geană pe un sân, picoteli iepureşti,
depinde ce ai chef să-ţi aminteşti.
fă-mă doamne lynx turbat
sau scorpion călcat pe coadă
ori leu de circ, lung abrutizat,
mistreţ rănit, scăpat în stradă
roi de albine sălbatice, lăsate fără stup să fiu,
ron jeremy dup-o supradoză de viagra
nebun jignit, c-un levier în pumn şi look hazliu
sau luptător k1 înşelat la alba-neagra;
smulge-le-aş firele de păr, unul pe minut
şi după 16 ani, când termin, s-o iau de la-nceput
usucă-li-se sufletul cel diform – complet
până se face mic şi cade fără zgomot pe parchet;
că iar mi-au ridicat maşina
of of of ce hidos coşmar
şi ce furtună de adrenalină,
de data asta de pe trotuar.
(normal, fără să am vreo vină)
nu e nici thriller, deşi e emoţionant
nici comedie, dar e tare amuzant
nu-i gratuit, spectacular sau smart
e doar un film frumos – the good heart
Seară, seară, of of lungă seară
eşti aşa de albăstruie şi diluată,
că-mi vine să te pun în călimară
da’ ştiu că te-ai evapora pe dată.
Seară, seară, tu şi paşii tăi de vată…
când ziua stă să ne lase cu ochii-n soare
tu nu te vezi, iar după – eşti deja-noptată,
de năuceşti toţi mugurii ce dau în floare
Seară, seară, cocoşată de aceeaşi întrebare:
auzi, ce-avem în sear’asta de mancare?
plină de pofte şi de nervi dansând pe aţă,
de sprâncene încordate şi priviri în ceaţă.
Seară, seară, ai şi tu o viaţă…
scurtă cât anorexica de dimineaţă
cât un fluture buimac de noapte
cât ale primelor mozoale şoapte.
Seară, seară eşti aşa plină de mister
că se aude pân’ la mine, la parter
unde tot stau şi-mi chinui capu’
de eşti frumoasă foc sau urâtă ca dracu’.
de dragul şarmantului libidinos peter o’toole/ aruncaţi vă rog un ochi pe venus, c’est tres cool//
cât despre the other guys, trebuie să vă zic/ m-am bucurat că l-am văzut dar mă şi oftic/ pentru c-am râs la el, dar nu spontan, ci gâdilat/de replici scrise reţetic de bine şi m-am simţit manipulat//
am văzut aseară un film absolut mişto din ’73/ îi zice turks fruit şi văzându-l mi-au venit vreo trei idei//
cineva colecţionează de zor zâmbete
altcineva – păr pubian de urs polar
altu-ncercuieşte-n marker roşu sâmbete
sau strange verbe la persoana-ntâia, singular
mai sunt cei ce-şi păstrează în formolul minţii
cuvinţelele dulcege – alea de gâdila şi sfinţii,
şi ceilalţi care-si numără ntz ntz, dimpotrivă
nopţile fără vise, pline de excese şi derivă
văzut-am largi colecţii de păpuşi dansante,
una de iepuri aşa mici că trăiau într-un muşuroi
şi o colecţie de gesturi mici, discrete şi galante
dar şi-una tare de figurine plăsticoase, cu anti-eroi;
colectii mii există, şi colecţii de colecţii sunt, pesemne,
io n-am niciuna, dracu’ ştie ce-o putea să-nsemne.
n-am o părere prea grozavă/ despre filmele astea din zona ex-iugoslavă/ dar who sings over there m-a lăsat/ şi fără prejudecată şi aşa de amuzat//
sfinte sisoe
dacă-mi dai voie
am să încep
(deşi nu pricep)
c-o constatare:
de ce în mare
mă rog frumos
aşa de jos
nu s-a coborât
atât şi atât
cât de sus s-a urcat
pe-al planetei uscat?
spune-mi, te rog
de ce despre lună
una şi bună
s-a tot vorbit
dar despre, să zic,
(că mă şi oftic)
a marianelor groapă,
oglindirea din apă
a unui uscat
aşa de bogat
în înălţimi
de ce nu vorbim?
tare nervos
şi de ură ros
semnez, neptun
un zeu ne bun.
aşa aş vrea sa mă-ntind pe spate
pe spate întins, să am sub coate,
coate bătute, cu miros de pământ
pământ pe bune, nu doar un cuvânt
cuvânt rotund, proaspăt rostit
rostit în şoaptă, aburind a simţit
simţit aievea, fără tăgadă
tăgadă fake, cu miros de pomadă
pomada lui tata, cu miros abundent
abundenţa ălui ascuns sentiment
sentimentul exact că-nainte de toate
toate se-ntamplă, dar nu sigur, ci poate
noi de ce n-avem o asa tragicomedie/ in a noastra-ncrancenata romanie//
un monstru marin
a ieşit puţin
să ia nişte aer
şi-a picat de fraier
o mică lăcustă
la minte îngustă
a sărit prea sus
şi la cer s-a dus
o zebră venită la oraş
a fost făcută covoraş
de pietonii care s-au grăbit
s-o traverseze când ea s-a lungit
un cimpanzeu necugetat
a fost tare aspru amendat
ca a hrănit nişte pramatii
care stăteau dincolo de gratii
un simpatic peşte spadă
intermediind o sfadă
fu-acuzat (nefastă karmă)
de port ilegal de armă
iar o inconştientă, bezmetică albină
ziua-n amiaza mare, pe lumină
a fost interceptată transportând ilegal
3 saci de polen fals, de la un crin artificial.
am văzut aseară un om
care scotea porumbei pe gură
în continuu scotea porumbei pe gură
porumbeii umpleau văzduhul
camerei
şi se spărgeau lovindu-se de aer
de ziduri
de colţul noptierei
de duşumea
unul de altul
ca nişte baloane de săpun;
şi făceau porumbeii ăştia un zgomot
aşa de intens şi de imperceptibil
ca un stadion plin de lăcuste
tăcute
nemişcate
şi atente
şi erau porumbei mândri jucători
şi înfumuraţi guşaţi
şi erau şi porumbei voinici voiajori
obişnuiţi cu munca grea
şi extravaganţi toboşari
şi toţi erau hâzi
şi plini de cicatrici –
un ochi lipsa, o aripă ciungă
un picior fracturat
şi toţi porumbeii
ăştia se spărgeau
ca nişte baloane de săpun
de zid
de colţul noptierei
de duşumea
şi unul de altul
în continuu
m-am hotărât să trăiesc toate
clipele astea ce-mi ciocăne-n irişi
dar clipa în care clipesc nu poate
fi trăită decât cu ochii închişi
aşa că e normal să mă sperii –
dacă în clipa în care clipesc
în faţa mea zburând rinocerii
de fluturi neghiobi se ciocnesc?
dacă în timp ce pleoapele mi se ating
toţi urşii polari gay din lume îmi defilează
pe sub nas, lubrici, dansând în g-string
străjuiţi de morsele din cordonul de pază?
aşa că iubito, asta e, n-avem ce face
indiferent de explozii solare şi de anotimp
că tai ceapă, strănuţi sau te legeni pe toace
va trebui să clipim în etern contratimp.
dac-aţi ratat cumva paper moon/ înduioşaţi-vă un pic la el, vă spun /e unul dintre filmele care nu mor/ ba’ mai mult – le şi place tuturor//
nu că vreau
dar mă ridic
nu espresso
dar ibric
nu că zahăr
dar lăptic
nu croissant
dar măcinic
nu căruţă
dar un dric
nu că prieten
dar amic
nu că-s trist,
dar nostalgic
nu eşarfă
dar batic
nu bumbac
dar borangic
nu-s nervos
dar mă oftic
după viaţă
nu-i nimic
nu că spun
da’ vreau să zic
