pseudorapsodii de seara

Seară, seară, of of lungă seară
eşti aşa de albăstruie şi diluată,
că-mi vine să te pun în călimară
da’ ştiu că te-ai evapora pe dată.

Seară, seară, tu şi paşii tăi de vată…
când ziua stă să ne lase cu ochii-n soare
tu nu te vezi, iar după – eşti deja-noptată,
de năuceşti toţi mugurii ce dau în floare

Seară, seară, cocoşată de aceeaşi întrebare:
auzi, ce-avem în sear’asta de mancare?
plină de pofte şi de nervi dansând pe aţă,
de sprâncene încordate şi priviri în ceaţă.

Seară, seară, ai şi tu o viaţă…
scurtă cât anorexica de dimineaţă
cât un fluture buimac de noapte
cât ale primelor mozoale şoapte.

Seară, seară eşti aşa plină de mister
că se aude pân’ la mine, la parter
unde tot stau şi-mi chinui capu’
de eşti frumoasă foc sau urâtă ca dracu’.

Comentarii

De duminica pin' la primavara Seara vine mai devreme acasa,/
Trebuie s-o hranesti mai mult, fie ca-i urita, fie ca-i frumoasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *