unde se duc piticii de pe creier când se duc

un pitic dansa pe creierul meu
şi pentru că se credea dumnezeu
a mai chemat înc-un pitic

doi
doi pitici dansau pe creierul meu
şi pentru că aşa se-ntamplă mereu
au mai chemat înc-un pitic

trei
trei pitici dansau pe creierul meu
şi cu spirit gregar, deprins de la teveu
au mai chemat înc-un pitic

patru
patru pitici pe creierul meu
dansau zgomotos, şi cu tupeu
au mai chemat înc-un pitic

cinci
cinci pitici dansau fluf-fluf pe creierul meu
şi tot depănând amintiri din liceu
au mai chemat un pitic

şase
şase pitici neobosiţi dansau pe creierul meu
şi nu ştiu ce le-a venit, dar instantaneu
au mai chemat înc’un pitic

şapte
şapte pitici dansau pe creierul meu
îmbrăcaţi rogvaiv, caraghios curcubeu
şi până să zic of! ce păcat
alba ca zăpada a venit şi i-a luat

Comentarii

parerea mea obiectiva
e ca alba ca zapada e un pic cam naiva,
sapte pitici senini
sunt mult prea putini,
atata timp cat creierul va fi,
pe el piticei vor tot poposi.

chestia e că alba ca zăpada trebuie să apară în atâtea poveşti/ că oricâţi pitici i-ai livra tot nu ai cum s-o mulţumeşti//

sa se dea cate un pitic
sa ajunga la toti
ca alba ca zapada
s-a cam aliat
cu ce 40 de hoti…

pitici din ideal ( liceu ) nu mai există
iar creierul cel cenuşiu , doar el rezistă
şi dansul el şi -l cîntă şi dansează
( albă ca …’ i la bamboo , acolo-i brează …

Piticii s-au prins in poezie
Danseaza ca stirile-n ziar
Dar ce-ar fi ziarul fara hartie?
Piticii lacomi fara un creier hoinar?

Si-acum, sinapsele nu se plictisesc fara piticii dansatori?/
Ideile tisnesc mai drept si mai usor sub stepul piticilor.

Poate ca nu erau pitici, ci viziuni muscate,
ca merele carora timpul le-a spus
e deajuns , nu mai priviti in sus
ar fi cazul sa treceti in arome.

Sunt pitici ce vin si pleaca
Nu sunt facuti sa ne placa
Cat e viata o sa stam
Pregatiti sa-i suportam

Dragă Iv, -ți mai amintești
Dacă piticii ăștia din povești
Erau ei toți de o seamă?
‘au stăteau întinși pe-o gamă?

ps/ Pssst… îți spun un secret mare, n-ai cum să-l citești din ziare, lucrez acu’ la o teoremă, cu pitici și c-o dilemă, c-un ibric fără buric, nici nu știu cum să-ți explic, da’ de-mi ias-o rezolvare, o să strig în gura mare că piticii nu-s de vină când în cap nu e lumină.

Pe Somnorosul l-am lăsat să doarmă la sânul meu.
Ruşinosul a fost convins să şadă acolo şi el.
Mutulică a devenit chiar obositor:
O ţine una şi bună: „mi-e dor, mi-e dor”,
Zău, parc-ar fi Apolodor!
Înţeleptului i-am povestit curiozităţile mele vechi şi noi,
Morocănosul mi-a declarat aprig război.
Bucurosului i-am dăruit un sentiment reciproc,
Iar pe Hapciu l-am sărutat, să-ţi poarte noroc
Acum, iubitule, îţi poţi chema piticii înapoi la mansardă,
Ai grijă însă, să nu te surprindă:
I-am impregnat cu-o iubire cam absurdă şi caldă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *