totul e încă tangibil, ce fericire
mai pot să-mi frec barba de dosul palmei
privind în gol şi golul să aibă forma unei femei frumoase
încă mai pot să-mi frec barba de sânii ei
să-i gem de nuci
să-i dulceaţă de vişine în ureche
încă mai pot să privesc în gol
si să umplu golul cu vorbe, cu fapte
încă e totul tangibil, ce fericire
pot atinge aripile calului înaripat care se amuză
zburând la joasă înălţime în timp
ce îşi digeră jăratecul
scoţând gaze cu miros de iarnă la sat
încă e totul tangibil, oh, ce frumos
cuvintele mă ascultă chiar dacă nu fac ce le spun
pot atinge totuşi oameni cu ele
versurile mele sînt baloane de săpun
care ţi se sparg de suflet
poc!
încă e totul atât de tangibil
uite – ţin în mână
posibilitatea unui zâmbet
gratuit
Un comentariu