somnul tău naște monștri. monștrii mei.

sînt nopți când scrâșnești încontinuu din dinți
și mă întreb – iubito, oare ce suferinți
îți macină agitata-ți viață de noapte
și ți-o umple de oftaturi și șoapte

or fi bărbați care te ispitesc și îți cer
să comiți un nedorit dar tentant adulter
sînt vidre care-ți propun să le ucizi cu mâinile tale
și să le coși cu aceleași mâini la guler, pe țoale

ai oare o viață dublă și nopțile o ștergi frumușel
în lume c-un tip burtos, fără suflet și chel
sau cine știe, poate ești legată de patru cămile nefericite
care se ceartă între ele și pleacă în direcții diferite

sau sînt pietre de moară pe care tu noaptea le cari, oare
să măcinăm cu ele imperfecțiunile zilei următoare?

Comentarii

Da, pătrunderea în teritoriul onirismului și al inconștientului. Al lumii ascunse din vise, peste care stăpân este doar supra-eul. O lecție de psihologie a iubirii cam dominatoare în relația de cuplu. Să vrei să pătrunzi misterul nespuselor și tăinuitelor gânduri din vis este, poate, o lecție pentru secolul XXI.

le ramai dator monstrilor mei, urmeaza ca maine, sa-i inviti la o bere, sau poate la un suc, desi cred ca cel mai bine socializezei cu ei la un pahar de apa chioara intr-o cofetarie pictata de zapada-ca-alba si piatra-sfarma:)
dupa ce-i imbeti bine, dar bine nu gluma sa le dai voie sa-ti povesteasca pe unde umbla .
si daca nu vei fi multumit de ce-ti voi abera…iubeste-i doar, si nu-i mai provoca:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *