mi-am lăsat inocenţa
în faţa blocului
să facă un om de zăpadă
şi când m-am întors
toţi copiii râdeau de ea
cu năsucurile săpând în aburul
geamului
mici forme ca de rât;
purceluşii râdeau cu mânuţele
chircite şi umede
pe consolele de wii;
aşa ştiu ei să se joace –
imitând joaca, mi-am zis
între timp, ei
încercau să-mi facă inocenţa
să se mişte
sus
jos
stânga dreapta
game over
19 comentarii
Comentarii
Frumos mai scrii tu, Ivcelnaiv! 🙂
Frumos mai scrii tu, Ivcelnaiv! 🙂
foarte frumos mi/a placut mult
dan iordache
foarte frumos mi/a placut mult
dan iordache
de mult n-am mai fost asa impresionata,
cazuta pe spate, cu gura cascata
de-atat uimire
rid, pling… in nestire 🙂
Foarte frumos, multumesc, Ivcelnaiv!
de mult n-am mai fost asa impresionata,
cazuta pe spate, cu gura cascata
de-atat uimire
rid, pling… in nestire 🙂
Foarte frumos, multumesc, Ivcelnaiv!
Niste mici derbedei
Nu tre' sa te iei de ei
N-au minte mai deloc
Sunt prosti de dau in plop
Inocenta-i importanta
Nu o arunca in balta.
Niste mici derbedei
Nu tre' sa te iei de ei
N-au minte mai deloc
Sunt prosti de dau in plop
Inocenta-i importanta
Nu o arunca in balta.
:)…frumos. și în același timp deprimant
:)…frumos. și în același timp deprimant
uite aşa, rapid, din zbor/ vă mulţumesc tuturor//
uite aşa, rapid, din zbor/ vă mulţumesc tuturor//
bravo….e super:P
bravo….e super:P
Coboara-n jos
Pe treptele pustii de dor,
coboara-n jos,
prin intunericul difuz,
de forme prin idei,
de umbre fara rost.
Coboara-n jos,
prin minunatul des parfum,
de carne si subsol,
coboara-n jos,
tu inger prea frumos,
coboara treptele usor,
cu fiecare pas mai jos,
in absolutul infinit
al relativitatii fond,
intr-un abis al tuturor,
in al cunoaster-i amor.
Coboara-n jos si o sa vezi
intr-un final de coridor
A umbrei stricaciune-n gol,
Intr-o sclipire de subtil
O viata vecinica in om.
Coboara-n jos
Pe treptele pustii de dor,
coboara-n jos,
prin intunericul difuz,
de forme prin idei,
de umbre fara rost.
Coboara-n jos,
prin minunatul des parfum,
de carne si subsol,
coboara-n jos,
tu inger prea frumos,
coboara treptele usor,
cu fiecare pas mai jos,
in absolutul infinit
al relativitatii fond,
intr-un abis al tuturor,
in al cunoaster-i amor.
Coboara-n jos si o sa vezi
intr-un final de coridor
A umbrei stricaciune-n gol,
Intr-o sclipire de subtil
O viata vecinica in om.
[…] ” (…) aşa ştiu ei să se joace – imitând joaca, mi-am zis între timp, ei încercau să-mi facă inocenţa să se mişte sus jos stânga dreapta” game over […]
[…] ” (…) aşa ştiu ei să se joace – imitând joaca, mi-am zis între timp, ei încercau să-mi facă inocenţa să se mişte sus jos stânga dreapta” game over […]
[…] ” (…) aşa ştiu ei să se joace – imitând joaca, mi-am zis între timp, ei încercau să-mi facă inocenţa să se mişte sus jos stânga dreapta” game over […]