Poezie

– din episodul anterior –

O balerin-accidentată şi un balerin cu spate rablagit
se întâlnesc tocmai departe, la clinica profesorului Flitt,
care încrederea deplin le-o câştigase
cu-a sa super-ciudată teorie despre oase

– episodul 2 –

zâmbetul de pe faţă îi fugi ca o tornadă
oricum, la drept vorbind, fusese o bravadă
la ce dureri cumplite îi măcinau spinarea;
capu-i căzu pe pernă, îl prinse disperarea.

frumoasei balerine ţintuite în scaun cu rotile
pe faţă parcă-i fulgerară două-ncruntări subtile;
cu aeru-i semeţ de comandant de turmă
ieşi din încăpere, lăsând trist aerul din urmă;

împinsă de la spate de Todd, infirmierul tuciuriu
ajunse-n Camera Rotundă, aşa numita sală de-ntâlniri,
– Mersi, o să ramân aici, te chem eu mai târziu
spuse, şi cum plecă Todd, simţi pe braţ două zvâcniri;

speriată-şi trase braţul ca pişcată de albină
se-ntoarse să riposteze, dar trebui să se abţină;
lângă ea, c-un zâmbet tâmp, puţin emoţionat
o privea intens Alonso, fotbalistul discromat;

– măi Alonso, nu poţi să te controlezi?
ce-ai cu mine de mă electrocutezi?
– scuză-mă frumoasă Ala, dar vin de la tratament,
spuse el frecând alene cu mâna pe pansament;

Mda… aici ar fi momentul potrivit
să povestim un pic de tramentele lui dr. Flitt
în cazul lui Alonso, diagnosticul era
dislexie a osului sacru şi încă ceva
(scrisul profesorului Flitt nu prea se citea)

iar tratamentul prescris de dumnealui
n-am încotro, trebuie să-l dezvălui:
şocuri electrice din curentul produs prin frecare
de doi urşi panda făcând sex în picioare;

– sfârşitul episodului 2 –