Etichetă: “smsez”

mi-a luat vântul pălăria/ și-a dus-o pân’ la maria; aceeași maria//

într-o cutie mică de chibrit
am găsit închis un greiere lihnit
care-şi pierduse raţiunea de a fi
şi fredona într-una gri-gri-gri

când o să mă fac mare, vreau să fiu urs polar/să nu mai port mănuşi, căciula şi fular//

am informaţii precise/de netăgăduit/din două vise/că m-ai minţit//

mi se zbate o pleoapă, o coapsă, un por/aş muşca dintr-o pară, un grumaz şi un nor//

cine iubeşte şi lasă/ vorbim noi disear’acasă//

toate broscuţele pe care nu le cheamă oac sunt mai odihnite/ că n-au de ţopăit prin poveştile povestite şi răspovestite //

în deplină concordanţă/ cu relaxul de vacanţă/ mica păpădie/ of! ce grozăvie/ prinzând ea curaj/ se-aruncă-n picaj/ cu o parapantă/ ntz ntz ntz, ce toantă//

semnul de-ntrebare, pfui, ce chestie, abia azi am realizat/ e de fapt semnul mirării, de griji suspiciuni şi întrebări mai cocoşat//

de-atâta timp închis în casă, bietul labrador/ a făcut pipi regulamentar, pe tufa de ferigi de pe covor//

cu cine şi-a găsit păpădia să iasă pe-nserat la promenadă?/ cu fifi – o narcisă, zveltă, sexicioasă, însa cam neroadă/ din cauza ei doi tuberozi smardoi mai-mai să se-ncaiere/ iar păpădia o tuli, căci fifi îşi dădea mult prea multe aere//

sper ca de dimineaţă să mă fi culcat/ şi ziua-ntreagă am tot visat//

micuţa păpădie, ştiu – vă era dor de ea/ e bine, mulţumesc de întrebare, şi nu prea/ că ieri, pe după-masă, în timp ce se-odihnea/ fu confundată de un puşti c-o acadea//