Ivcelnaiv

degeaba suntem mulţi

La capătul tunelului e beznă.
Becul uriaş care lumina pamântul
s-a ars.
Noi toţi traversăm tunelul,
ajungem spre capătul lui, unde, în loc
să ne bage lumina degetele ei ascuţite în ochi,
e beznă.
Intrăm în panică.
N-o să ne mai vedem oare niciodată
iubitele, ajunse şi ele odata cu noi la
capătul tunelului, copiii, părinţii?
Nici prietenii? Nici pe cei de pe facebook?
La capătul tunelului e beznă.
O beznă de s-o tai cu cuţitul,
dar cine naiba s-a gândit
să ia un cuţit la el?

zâmbeşte, janina, zâmbeşte

zâmbeşte janina, zâmbeşte
ştii bine – nimic nu-ţi lipseşte
ai buze cărnoase, ca de trandafiri
chiar dacă te născuşi cu ele subţiri

zâmbeşte janina, dă-ţi ochii peste cap
şi flutură-ţi please genele false, ASAP
ţinteşte-mă-n inima cu ochi-ţi verzui
(deşi-n paşaport sînt mai mici şi căprui)

zâmbeşte janina, de sub kilofondul de ten
şi vezi să nu afle nimeni de bureţii din sutien,
încearcă să-ţi ţii mereu un pumn sub bărbie
că nu se ştie cine-ţi face pe furiş o fotografie

hai, măi janina, zâmbeşte măi fată
şi povesteşte-le tuturor încă şi încă o dată
cum era să atingi cu mana o oaie vie
care-n plus mai avea şi pui – ce grozăvie

zâmbeşte janina, şi spune-le cât eşti tu de ciudată
cum te poţi distra, consumând decăt apă plată
cum ţi se înfundă urechile de fiecare dată
când te dai obosită jos de pe sandaua cu toc, fată.

16 poezii de iubire pe care mi le-aş fi scris mie dacă aş fi fost tu

1.
Când te văd mi se face somn.
Mi se înmoaie buzele, sânii
se fac comozi, pleoapele
nu mai pot trăi una fără alta, omuşorul
face o baie înspumată,
uşor cleioasă, de salivă
parcă nu mai ştiu să desenez
cu muşchii feţei – abia dacă mai pot
schiţa un zâmbet; mă simt aşa mică încât
îmi vine să le zic „dumneavoastră” păpuşilor
şi să aţipesc pe umărul ursuleţului
păros
doar ca să te fac pe tine
gelos.

vreau să mai trăiesc doar cinci zile

într-o zi o să fug pe un cal
care va şti perfect să fie călărit
întrucât eu nu deţin, aţi ghicit
arta de a conduce un cal

într-o zi o s-ajung călare, aşa
să mănânc, să iubesc tot pe cal
întrucât nu-s dotat emoţional
să simt când se coboară din şa

într-o zi, de pe cal o să cad
într-un câmp unduit de mohor;
întrucât nu ştiu să strig ajutor
voi învăţa cuvantul eternidad

într-o altă zi semna-voi un act
prin care mă donez furnicilor tot
întrucât n-au văzut aşa matelot
şi vor vrea să-l studieze exact

în ultima zi va fi soare şi cald
ca în clipa finală a unui degerat
şi-atunci o să vreau neapărat
o dată în ochii tăi să mă scald

2077

dacă am avea mâini în loc de mâini
şi pleoape în loc de pleoape
poate n-am mai fi aşa câini
hămesiţi, cu uitături mioape

gata să îngroape osul, scuze Osul
adânc în pământul plin de impurităţi
din care pe vremuri bărbosul
ne-a creat dintr-o toană pe toţi

aşa, când tipul va avea iar chef să se joace cu lut
va manufactura o specie la fel de impură,
la fel de plină de exuvii spirituale şi de anacolut,
va fi generaţia născută cu osul în gură.

succesul 2.0

malvina e închisă în cuşcă,
malvina nu latră, nu muşcă
şi totuşi atrage mii de priviri
pe twitter, pe facebook, la ştiri

ea stă cu un un laptop în poală
şi nu, n-aţi ghicit, nu e goală 🙂
malvina îşi face ziua întreagă
sie însăşi pr, priviri să atragă.

pe soare, pe vânt, pe furtună
malvina o ţine una şi bună
mulţimile vin neîncetat s-o admire –
o fată in cuşcă, butonând în neştire.

rugi, blesteme, imploraţii

fă-mă doamne lynx turbat
sau scorpion călcat pe coadă
ori leu de circ, lung abrutizat,
mistreţ rănit, scăpat în stradă

roi de albine sălbatice, lăsate fără stup să fiu,
ron jeremy dup-o supradoză de viagra
nebun jignit, c-un levier în pumn şi look hazliu
sau luptător k1 înşelat la alba-neagra;

smulge-le-aş firele de păr, unul pe minut
şi după 16 ani, când termin, s-o iau de la-nceput
usucă-li-se sufletul cel diform – complet
până se face mic şi cade fără zgomot pe parchet;

că iar mi-au ridicat maşina
of of of ce hidos coşmar
şi ce furtună de adrenalină,
de data asta de pe trotuar.
(normal, fără să am vreo vină)

fiecare cu colivia lui

azi m-am întâlnit cu cea mai tristă pasăre din lume
dar m-a rugat să fiu discret, deci nu dau nume
era închisă într-o prea mică şi anostă colivie
şi-mbufnată, moşmondea la o bucată de hârtie

vreo cinci minute cât i-am admirat penajul
mi-a ciripit într-una descriindu-mi peisajul
pe care-l vede ea din colivie, printre gratii
şi cum vin să îi vorbească doar pramatii

ba că un beţivan i-a zis aşa vorbe obraznice
de-a trebuit să vină cu jandarmii să-l ridice
ba că o doamnă cu machiaj prea abundent
a cam jignit-o c-un limbaj condescendent

iar un copil privind-o-n ochi cu duioşie
hm! i-a borât calm pe pervazul de la colivie
şi maică-sa, calm, cu naturaleţe i-a cerut
un şerveţel, să-l cureţe pe nou-născut

în final, doamna coţofană mi-a luat formularul într-o doară
făcându-mă să nu mai vin în veci la administraţia financiară