zâmbeşte, janina, zâmbeşte

zâmbeşte janina, zâmbeşte
ştii bine – nimic nu-ţi lipseşte
ai buze cărnoase, ca de trandafiri
chiar dacă te născuşi cu ele subţiri

zâmbeşte janina, dă-ţi ochii peste cap
şi flutură-ţi please genele false, ASAP
ţinteşte-mă-n inima cu ochi-ţi verzui
(deşi-n paşaport sînt mai mici şi căprui)

zâmbeşte janina, de sub kilofondul de ten
şi vezi să nu afle nimeni de bureţii din sutien,
încearcă să-ţi ţii mereu un pumn sub bărbie
că nu se ştie cine-ţi face pe furiş o fotografie

hai, măi janina, zâmbeşte măi fată
şi povesteşte-le tuturor încă şi încă o dată
cum era să atingi cu mana o oaie vie
care-n plus mai avea şi pui – ce grozăvie

zâmbeşte janina, şi spune-le cât eşti tu de ciudată
cum te poţi distra, consumând decăt apă plată
cum ţi se înfundă urechile de fiecare dată
când te dai obosită jos de pe sandaua cu toc, fată.