pasărea cea rară

strașnică pasăre, iubirea de sine,
din carnea ei îți poți hrăni privirea
cu zborul ei poți stăpâni nemarginirea

iubirea de sine, singuratică pasăre,
în stoluri mari n-ai cum o vedea
pentru că nu mai există alta ca ea

iubirea de sine, pasăre albastră
atât de frumoasă, că merită să construiești
o fereastră în tine doar ca s-o privești

iubirea de sine, pasăre călătoare
pe cerul ființei, printre soare și nori
e singura ta speranță de a învăța să zbori

iubirea de sine, pasăre rară
lasă binoclul cu care vrei s-o apropii
n-ai cum s-o vezi decât închizând ochii

Comentarii

iiiiiiiiiiiii, mi-ai luat din gand un cuvant. Cu iubirea de sine nu te prea tine scara verticala. Nu-ti ramane decat cea laterala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *