zoopedia

urăsc grădinile zoologice
dar pe asta din mintea mea
o mai vizitez când și când
cu câte-un gând.
animale rare, periculoase, nezise,
pe toate le țin acolo, închise.
poți vedea în spatele gratiilor groase
regretul că nu știu a coase
poveștile ce se destramă, la loc,
neștiința de a stinge un foc
când dă să mistuiasca inima și alte acareturi,
am pasărea neagră a rușinii ciugulind alfabeturi
ca nu cumva secretul ei, călare pe cuvinte
să poată să evadeze din minte.
am acolo un unicorn reciclat
din false păreri despre ideea de bărbat,
am mult nespus
acolo sus,
gradini intregi cu colivii
si bilete reduse pentru copii,
mai am o delăsare veșnic ascunsă
în cușca-i imensă, după nicio frunză.
iar în încăperea centrală
am o fiară care doar noaptea se scoală
latră și urlă cumplit,
ca un pui de animal părăsit –
e nevoia de a fi iubit.
cateodată mă uit în jur, uimit
ca totul e ingrădit
doar de pereții ăștia cranieni
atât de subțiri
mare minune că toată povestea
n-a ajuns încă la știri.
parcă văd titlurile din ziare –
Sentimente sălbatice scăpate
în libertate

sau Gândurile evadate din mintea unui poet
fac ravagii în concret

sau O haită de fiare gânditoare
ține orașul sub teroare
.
Darcum oare, cum oare
am ajuns să avem în noi
mai multe gânduri încarcerate
decât în libertate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *