bun venit în lumea reală

acolo, înăuntru nu era nici cald, nici frig,
nici umed, nici uscat,
nici întuneric nici lumină.
acolo, înăuntru era perfect,
rotund, ca o sferă
apoi ne-am născut. în grabă, cu forța,
prin spațiul ăla strâmt
prin care a intrat în viața noastră
sursa tuturor bunelor și relelor – realitatea.
practic, ne-am născut cu o sferă în brațe
apoi, tot ce a urmat a fost,
este
o degradare treptată a sferei
care se tot ciobește
când ne lovim în genunchi
și se tot ciobește
când ne lovim la suflet
și iar se ciobește
când tragem prima beție
și iar se ciobește
când avem următorul eșec
și iar se ciobește
când nu primim afecțiune
și se ciobește
când pierdem părul
și se ciobește
când se lovește de o nedreptate
si se ciobește
de marginile ascuțite ale fricilor
si se tot ciobește
până când
din sfera aia nu mai rămâne decât
nevoia de a fi surprinși
pe care, minusculă cum e,
o pierdem cine știe pe unde
și gata.

Comentarii

Iv, ai incurcat cioburile. Sfera e in real, cioburile in virtual. Asa ca nici bine ai venit nici bun ramas.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *