în burta orașului

orașul ne înghite pe toți, nemestecați
de-a valma, și dușmani și frați,
bieți iona, înotăm în asfaltul gastric
dând din aripioarele noastre din plastic

în burta orașului, unde miroase a praf
muștele ne dau târcoale – vesel taraf
noi dănțuim pe muzica lor până dimineață
plata li-i carnea noastră cea plină de viață

scoatem pe gura mici bule de aer
pline cu alean, cu chiot, cu vaier
ne hrănim cu firimituri expirate
de zâmbete moarte și gesturi resemnate

orașul ne ține în burta lui diformă
până când în pămant ne transformă
doar când și când, în zi de sărbătoare
el ne regurgitează către mare