soarele se rostogolea pe străzile orașului
ca o minge pierdută
în căutarea unor copii care să se joace cu el.
dar copiii erau deja oameni mari
și umpluseră orașul cu fricile lor,
ca niște cactuși uriasi,
unii dintre ei, chiar până la cer.
când mingea se înțepa în cactuși,
din soare curgeau picături de foc
care ardeau străzile orașului,
încingeau trotuarele,
pârjoleau parcurile,
otrăveau zăpezile,
iar pe pielea pământului
apăreau niște mici negi albi,
roz, violet, pe care oamenii
îi smulgeau imediat, de parcă le-ar fi fost teamă
să nu se agraveze, apoi îi pasau de la unii la alții
până când unul dintre ei, de obicei o femeie,
găsea puterea de a-i arunca la gunoi.
pe străzi, soarele continua să se rostogolească
hrânind cu micile picături de soare
care curgeau din el, fricile oamenilor,
unele dintre ele crescând chiar până la cer.
primăvara la oraș
13 comentarii
Comentarii
Minunat, ca de obicei, dragă Iv! Scuze că îndrăznesc… „dar copii(i) erau deja oameni mari” 🙂
așa e. când o să reușesc să nu mă mai grăbesc, oare? mulțumesc
este despre flori? martie?
este despre primăvară, deci este și despre flori
Pas grave, ça arrive toujours. Nu te opri, ne placi așa grăbit cum ești 🙂
je ne comprend pas
ce sunt negii aia?
zambile, ghiocei, toporași. vestitorii, cum li se mai spune :))
comprends
Eu n-am inteles ce era cu paranteza de pe cel de-al treilea „i” din „copiii”…….sau……era al unui copil care nu era de față
Minunate asocieri.
Si da,de obicei „femeie gaseste puterea de a-i arunca la gunoi”
Superbe asocieri.
Si da, „femeia gaseste puterea de a-i arunca la gunoi” .
Mi-a citit iubita o poezie
scrisa de Iv cel Naiv
si cand a ajuns la capat
eu nu mai eram.