sînt atâtea lucruri care ne-ar putea fi fatale
așa că e normal să mergem îmbrăcați în zale
prin cetate, asemenea unor cavaleri de demult
ce între războaie instinctele își ascut
puțin caraghioși, ne mișcăm noi mai greu,
părem coborâți din vitrina unui muzeu,
dar continuăm să croim noi colecții de zale
cu buzunare interioare, pentru pumnale
poetic, sîntem un falnic cavaler
cu sângele rece și brațul de fier.
Dar într-o versiune abruptă
ne e frică. asta ne mână în luptă.
3 comentarii
mai bine sa prevezi decat sa infrunti! 😛
lasă-ți copilul din armura să iasă la joacă
mi-e dor de-o peinsea și o vaț-ascunselea
și de suflat în păpădii pe câmpii
și făcut inele din tulpinele lor verzii
și dat pe leagăn până la ore târzii
și lins bolul cu crema pentru prăjituri
și datul pe topogan
si saritul pe pat până în tavan
și statul în scară la jucat de șeptici
și… lipsa sentimentului de greutate obositoare a armurii
Nu sunt sigur de ce aceasta cacofonie voluntara …
