o, magmă, dulce magmă
de laptele tău de foc
ce mi se varsă pe fapte
mi-e poftă, deși nu e lapte
o, magmă, centrul universului meu
mi-e dor de limba ta fierbinte
ce le înmoaie pe cuvinte
amestecându-le până la comestibil
magmă, întâie, primordială materie
topită ești și tu de dorul meu;
moalele tău braț mă cheamă
în țărâna pântecului tău, înapoi
4 comentarii
draga Iv,
ca in majoritatea cazurilor
imi place cum ai scris
insa ma intrebam daca nu cumva
„inapoi”-ului de la final
i-ar sta mai bine
inlocuit cu „pasare phoenix”
asa, sa aduca si poezia asta mai a real,
mai a tine.
🙂 sau pasare Phoenix cantand despre o pasare Calandrion…
https://www.youtube.com/watch?v=q8-HXMJKvyI
Non, pardon, je voudrais dire Calandrinon…
zborule, albastru zbor sau
reîntoarcerea la cer (?)
———————-
o, zborule, albastru zbor
de praful tău de stele
ce mi se varsă peste noapte
nu mă mai satur, deşi nu-i lapte.
o, zbor, sensul întregului meu,
mi-e dor de aripa ta cuminte
ce răsuflă văzduh în cuvinte
dansându-le până la inhalabil.
zborule, esenţa de a fi a visului,
plutesc, planezi şi tu în versul meu,
molatica-ţi aripă mă ridică
spre pântecul cerului tău, ca pe-un zmeu.
(p.s. de bătut-am câmpii tare,
sper să nu trezesc vreun vulcan mare) 🙂
