dacă nebunia e un întuneric
al minții
îndrăgostirea e un fel
de amurg
*****
7 comentarii
Comentarii
Dimineata, cand se lumineaza de ziua, mereu te indragostesti…
Amurg al mintii: culori asfintiu creionate
Învăluind idei străveziu conturate,
Gând atipit portocaliu-roz irizat
Ce se descalță, cască si ajunge-n pat? 🙂
Şi dacă au înnebunit toţi sfinţii,
Voi evada prin Poarta Brandenburg.
dacă îndrăgostirea pare a fi
un fel de amurg,
atunci miezul de noapte
e dragostea-n pârg.
întrebarea e ce este răsăritul –
iluminarea minţii sau deziubitul?
dacă îndrăgostirea e principala
ocupație din ziua de azi
iubirea e un simțământ semeț
dintr-o zi de vacanță
O sa-ti respund ce este rasaritul:
atunci cand iti privesti in ochi iubitul
dupa ce-o noapte-ntreaga-ai dat in parg
si intelegi ca nici nu-ti da prin gand
sa deziubesti….
frumos ţi-e răspunsul anca, mulţam
deci răsăritul ar fi gândul iluminat,
dar asta doar după o noapte albă
în care, obosită, mintea s-a culcat
iar inima, gătită de party, în trombă,
a plecat cu o alta şi s-au pus pe dansat … 🙂