coșmarul poetului

m-am culcat pe la miezul nopții
în patul meu de aur. și am avut acest vis ciudat
după care nu mi-am revenit nici în ziua de azi.
se făcea că, asemenea lui midas, dar nu întocmai,
tot ce atingeam nu mai era din aur.
am pus mâna pe pat – devenea un fel de lemn.
am dat să aprind lumina – lampa mea
cu totul și cu totul din aur a devenit așa…
groaznic de argintie.
lumina nu mai era nici ea aurie, ci gălbuie.
am pus piciorul jos – nobila podea s-a făcut parchet.
pereții, ușile, robineții din baie,
periuța de dinți – toate s-au dezaurit.
miile de carate din toată casa au dispărut.
când m-am trezit, totul era atât de real…
am fost nevoit să scriu acest poem
cu un creion normal pe o foaie de hârtie!!!
și nici cuvintele parcă
nu mai sînt cum erau

Comentarii

„miile de carate din toată casa au dispărut”
Imi place acest „cosmar” ! Sper ca sunt cat se poate de normala dar acesta este un „Cosmar”pe cinste!

Legenda versus realitate intru diversitate…
Aurul la tot pasul si nu o raritate
Ajunge ca privirea sa o intepe cu frumos,
Cu țipătul lui lucios
si instantaneu
Își schimba greutatea- devine puțin pretios
Si -n urechi suna zgomot de pleu.
Legenda Midasului in oglinda- inversat,
In care toate își afla rostul îndelung exersat
Si redevin substanta ce au fost istoric
Iti da motiv de plăcut sens metaforic….
Cata bucurie:
Sa scrii pe obisnuita coala de hârtie
Cu un creion cu totul normal
Din cuvinte învecinate familiei ” banal”
Un poem cat se poate de real,
Sa simți parchet scârțâind sub picioare,
Patul sa miroasă a lemn de esența tare,
Zâmbetul sa îți strălucească mai ceva ca periuța de dinti:
Sa nu ai castele „cu totul din aur” e vis frumos de prinți 🙂

dacă te-ai culcat în patul din palatul tău de aur
şi te-ai trezit pe jos, sărac şi făr’ un laur
înseamnă că, de fapt, eşti lucid aparent
şi-acest poem e parte dintr-un vis recurent,
ba, tot ce se poate, nu doar că nu te-ai trezit,
s-ar putea ca tu nici să nu fi adormit!!
aşa că, admite, îl plagiezi pe midas copios
şi-n stilul propriu transformi locul comun în preţios
cu-atingeri măiestre de simţire şi gând naiv-optimist
şi fără ajutorul pietrei filozofale a vreunui alchimist.

din toate astea, un singur lucru cred că e cert-
treaz eşti la fel de sclipitor ca în coşmaru-ţi de poet.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *