niciun miracol azi pe strada mea

copacii se molipsesc de rutină pe capete,
aceeași nevoie a oamenilor de a merge
cu ochii deschiși,
mugurii continuă sa-și dea inocența
pe mirajul de a fi frunză,
a mai murit un gând,
soarele îmbolnăvește de-a valma tufe,
păsări,oameni, de umbră,
explozii în lanț ale florilor de cais
au fost semnalate la numarul 16 bis.
noi ne iubim și azi.

Comentarii

Caisul de la numarul 16 bis

Cand luminile se sting, magia noptii incepe usor sa se lase,
Si stelele, rand pe rand, la sezatoare, in jurul Lunii se-aduna,
Cu fuioarele lor fermecate-mpletind din fire de gand vise,
Ce lin pluti-vor apoi spre pamant, pe raze de Luna.

La ferestra casei mele un mandru cais, intre-ai sai frati,
Inzestrat de primavara, in darnicia ei, cu aparte petale,
Opreste in loc tot mai multi trecatori incantati,
Sa admire mirificul parfum raspandit de-a sa floare.

Cu ochii larg deschisi, il privesc si eu cum frumos creste,
Si printre degete, cu grija-i rasfir ale sale crengute alese,
Ca nu cumva vreun mugure sa infloreasca mai pe-ascuns,
Si sa pierd bucuria de a ma fi desfatat cu el indeajuns.

Poate va intrebati, cum de-i caisul acesta asa special?

Ei bine, o zana buna, la nastere, i-a ursit un maret har,
Ziua privirile sa atraga fara a le lasa sa se mai desprinda,
Iar noaptea, prefacut in pom fermecat, miresmele viselor
Ce dinspre stele coboara, intre petalele sale sa le cuprinda.

Si cand vantul sulfa-va prin ele, in vazduh sa le raspandeasca,
Din pulberea lor, in inimile atinse, noi vise sa infloreasca.

……………………………………………………………

Aseara, am lasat si eu fereastra deschisa inainte de culcare,
Si visele mi s-au umplut cu aroma gandurilor tale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *