asfințitul îți pune pe chip un zâmbet
pe care nici nu știam că îl ai în recuzită,
păsările aplaudă văzduhul cu aripile
vânticelul șuieră și fluieră,
toată natura în picioare e deja ridicată
dar nu vei ști asta decât dacă lași dracului telefonul odată
afara e noapte,
greierii cântă în deschiderea Liniștii,
toate stelele sînt pe cer,
azi se joacă Liniștea Nopții cu casa închisă,
dar tu n-ai să auzi cum greierii liniștea-ngână
decât dacă lași dracului telefonul ăla din mână
dimineața îți prezintă toată trupa care a făcut-o să fie
perfectă – raza de soare, cafeaua cu lapte,
mirosul de iarbă verde, izul de pin, vrăbiuțele gureșe,
toate s-au jucat pe ele însele în această superproducție,
dar tu n-ai să le vezi, reverențele lor sînt deșarte
pentru că nu lași dracului telefonul ăla deoparte