doamne, ce bine că nu mai plâng norii/ că tare-i mai întristau pe toți călătorii//
sms 135
Comentarii
ploaia are un vag secret de sensibilitate
resemnata somnolenta prietenoasa.
o muzica supusa se iveste de-ndat’
vibrand sufletul dormitului peisaj.
Speriindu-i pe toti cu stropii grei
Uibirea se trezeste din tonul gris,
doar ei doi viata au prins
facandu-i stapani pe parc si pe alei.
Desculti prin ploaie alergau
dansau
radeau
se imbratisau…
ca si pe ea,
Ploaia,
o inveseleau.
Generoasa „imparateasa”
supusi-si trimitea
tunetele,cantau orchestral
fulgerele,foc de artificii pareau
cerul intreg participa,
dar ei,
ei parca nimic nu vedeau…
povestea lor din plin
o traiau…
ce bine e ca nu mai plang divele
care-si gaseau atent motivele
sa ude toate stativele
De fapt norii mor de ras..
si le curg lacrimile..
rad de noi
ca suntem prosti sa fim
tristi.
Asta-i adevarul