romanța plopului nebagat în seamă

cu mișcări ca de felină
intră-n scenă doamna noapte;
hai că iar e lună plină
și se-mbracă parcu-n șoapte

nu așa, mă strângi prea tare
te iubesc, nu zici nimic?
i-o poză, nu e ce pare
stai așa, pot să-ți explic

undeva printre băncuțe
lângă tinerii alerți, un plop
tot se-nfoaie din crenguțe
cine știe în ce scop

agitat nevoie mare
scuipă frunze moarte-n ei
dar niciunul nu tresare
că-s grăbiți și-s tinerei

stiți voi cum e tinerețea,
când se-ntrec – nebun galop
dramele și cu tandrețea;
cine are timp de-un plop?

Comentarii

Uneori…, oamenii ar prefera sa fie copaci
sa isi poata dezbraca toamna frunzele
fara ca gerul iernii sa le inghete
bucuria de-as admira primavara florile.

Exista greseli impardonabile care nu au ce cauta pe aici, corectez, *de-a-si*, dar nu gasesc explicatii.

in fiecare an vin aici
si primesc cate o frunza
=am acumdouazeci si sase=
cand tu nu esti

cine are timp de-un plop?
când se-ntrec – nebun galop
dramele și cu tandrețea
stiți voi cum e tinerețea
e nevoie doar de-un strop
si-a venit si batraneatea,
in galop, da in galop

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *