când mi te așezi în brațe
corpurile se unesc
și încep să se înalțe
într-un corp comun, ceresc
îmbrățișarea austeră
încă se clatină puțin
imperfectă ca o sferă
în căutare de sprijin
până își găsește valea
tihnei fără de frământ
sfera își urmează calea
apoi stă. cât un cuvânt;
după – gata-mbrățișarea
și cădem iar pe pământ
Niciun comentariu