noapte bună dimineața

m-am trezit cu noaptea-n cap.
o fi fost zi afară, dar în capul meu
era așa un întuneric
că nu îmi vedeam nici gândurile.
am pipăit după tine, speriat
și am dat de tine, peste tot.
unde puneam gândul, dădeam de tine.
tu erai ceasul, tu erai fereastra,
tu erai patul, tu erai glastra.
cum încercam să fac câțiva pași,
cum mă izbeam de câte un gând ascuns
despre tine, ca de o mobilă veche și grea.
am încercat să aprind lumina
în capul meu, dar mi s-au închis, instinctiv,
ochii. s-a făcut iar întuneric
și am început să te visez.

Comentarii

De ce intotdeauna cand te citesc imi vine sa plang?

indiferent de stare , tu du -te la servici
şi ia nişte parale , că e nevoie -aici 🙂

Visam
nu stiu exact ce
dar trebuie sa fi fost frumos,
mult prea frumos pentru a vrea sa ma trezesc
in ciuda miilor de ganduri
ce bateau la portile visului meu .
Nu prea intelegeam ce spun…
le auzeam doar vocile
contrariate
suspicioase
blande
sau pline de dragoste.
De unde veniti voi gandurilor,
le-as fi intrebat, asta daca nu s-ar fi facut subit liniste.
Probabil ca adormisesi si tu
si atunci te-am intalnit.

🙂 in cazul tau superlativul devine neincapator ! esti minunat! 🙂

Ma regasesc atat de mult in versurile tale! Si eu am un cineva special departe, deocamdata… Multumesc mult, mi-ai mai potolit dorul!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *