poezie de adormit omul iubit

iubirea noastră e ca un vas de sticlă
i-am spus, remarcând în treacăt cât de fragilă
este totuși iubirea noastră. de fiecare dată când
sîntem prea orgolioși sau facem lucruri stupide
sau inventăm motive doar pentru a ține în casă coride,
vasul ăsta al iubirii, plin de obicei cu un lichid
incolor numit fericire, se ciobește ușor la buză.
cand sîntem mai proști de atât, se crapă sau se sparge
ceva mai aproape de bază și va putea ține în el
mai puțină fericire. dacă sîntem atât de proști
încât să facem lucrurile care nu trebuie făcute,
fundul vasului se sparge și nu mai poate ține în el
fericire. așa i-am spus, remarcând încă o dată
cât de arătos e vasul în care ne ținem noi fericirea.
Ea adormise cu capul pe umărul meu
scoțând regulat, pe nas, câte un mic alizeu.

Comentarii

iubirea noastra e ca un ciob de sticla
face parte din fragilul vas din care pica
sunetul iubirii si mirosul despartirii

Sunt doar oglinda ta
Iti oglindesc fidel imaginea
Recunosti orgoliul in mine?
De fapt, orgoliul e in tine

iubesc! si mai mult de atat nu stiu sa zic nimic…
iubesc oamenii din jur, iubesc copilul care este parte din mine,
iubesc parintii plecati in eternitate si lasandu-ma sa ma descurc singura…
iubesc sotul care m-a abandonat prin moarte, daruindu-mi viata mie,
iubesc pe sotul actual – sper ca e ultima persoana destinata iubirii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *