fericirea e pentru cei fericiți

iubito, te văd.
Ești într-o cameră, te uiți pe pereți
mesteci gumă sau gătești niște creveți;
dar nu asta e important. Important e că
dioxidul de carbon pe care îl expiri
conține urme de fericire.
Urmele de fericire plutesc în aer în jurul tău,
tu nu le vezi, continui să te uiți pe pereți
să mesteci gumă sau să termini de gătit creveți.
Invizibila suspensie de fericire continuă să te înconjoare.
Iubito, te văd.
Acum tragi aer în piept, și fără să-ți dai seama
tocmai inhalezi o mică parte din fericirea exhalată mai devreme.
Iubito, te văd
ești în aceeași cameră, te uiți pe pereți
nu mai mesteci gumă, mănânci creveți
și parcă ești puțin mai fericită.

Comentarii

geniala trecerea timpului prin imaginea crevetilor 🙂

Piramida lui Maslow este lege pentru tine
eu insa am auzit de o alta
aceea care incepe cu farful piramidei tale

Dacă n-ar găti şi mai apoi mânca acei creveti,
aceştia, molipsiţi de fericire, s-ar urca pe pereţi.
:))

Fericiti cei ce pot fi fericiti
Gatind un crevete,
Uitandu-se la un perete,
Mancand cativa biscuiti.
Fericirea poate fi un scop in sine
Pe care merita sa il urmaresti si maine.
Cum o atingi este insa o alta poveste;
Iti scapa printre degete cat ai gati o mancare de peste!
Fericirea nu are mereu nevoie de sens
Nici macar pentru un Homo Sapiens.
Insa nu ar strica un dram de consens.
Fericirea se simte, se traieste.
In timp ce sensul se construieste.
Dar ce inseamna oare ca il construim?
Realizam un construct second-hand pe care-l pretuim?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *