nevoia de a fi fost

nu mi-ar fi teamă sa dorm în acelaşi pat
c-o profă de română care crede că-s un agramat
pot sta cu ochii închişi în faţa unui cuţitar
care să mă contureze în detaliu în scândura de-arţar
aş călări o unicoarnă beată pe o muchie de cuţit
orice aş face, legat la ochi, numai tu să mă fi iubit

Comentarii

draga iv, uneori cred ca e o cantitate limitata de fericire si asa se explica nefericirea celorlalti

E o calatorie plina de aventura citirea poeziilor tale, pentru ca de cele mai multe ori surpriza ineditului apare la final 🙂

“Nu poate fi dor mai dureros decât dorul de lucruri ce n-au existat niciodată” (Fernando Pessoa)

eu cred ca ai fost iubit ca niciun altul; cu coadele, coatele, umerii si coastele.

Cuvintele, suflam putina viata in ele si le dam drumul in lume. Ele devin …altceva/alfel/altcumva si niciodata nu stim daca admiratia, sau neadmiratia e a noastra sau a lor…
In acest mic poem ideea e atat de simpla! Aproape perfecta. Daca inchid ochii imi pare muzicala si pot trece de pretentiozitatea unicoarnelor.

să mergem tot înainte … că înainte era mai bine 🙂

poate nu am stiut sa iti spun la momentul potrivit tot ce trebuia,
poate am reusit sa para ca mi te-am sters din minte, atunci cand te priveam in ochi si incercam sa ma port amical – colegial,
poate am pierdut,
poate intrebarea asta nici macar nu e pentru mine,
dar sigur sigur te-am iubit
si sigur sigur nu am fugit de tine, ci de ceea ce atunci parea o iubire imbosibila si o cale sigura catre agonie

m-am grabit si am uitat sa iti spun cat de mult sper ca azi esti fericit; sau macar linistit; si ca in drumul tau cel lung ai gasit tot ceea ce aveai nevoie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *