nu mi-ar fi teamă sa dorm în acelaşi pat
c-o profă de română care crede că-s un agramat
pot sta cu ochii închişi în faţa unui cuţitar
care să mă contureze în detaliu în scândura de-arţar
aş călări o unicoarnă beată pe o muchie de cuţit
orice aş face, legat la ochi, numai tu să mă fi iubit
nevoia de a fi fost
12 comentarii
Comentarii
draga iv, uneori cred ca e o cantitate limitata de fericire si asa se explica nefericirea celorlalti
esti asa de minunat, Iv!
superb!!
E o calatorie plina de aventura citirea poeziilor tale, pentru ca de cele mai multe ori surpriza ineditului apare la final 🙂
Oh! cucereste-o repede,
pina nu trece…
“Nu poate fi dor mai dureros decât dorul de lucruri ce n-au existat niciodată” (Fernando Pessoa)
eu cred ca ai fost iubit ca niciun altul; cu coadele, coatele, umerii si coastele.
Da’ poate că-i de preferat să călărim unicoarnele treze,
fiindcă totdeauna dacă ne scremem găsim alte şi alte iubite mai breze.
Cuvintele, suflam putina viata in ele si le dam drumul in lume. Ele devin …altceva/alfel/altcumva si niciodata nu stim daca admiratia, sau neadmiratia e a noastra sau a lor…
In acest mic poem ideea e atat de simpla! Aproape perfecta. Daca inchid ochii imi pare muzicala si pot trece de pretentiozitatea unicoarnelor.
să mergem tot înainte … că înainte era mai bine 🙂
poate nu am stiut sa iti spun la momentul potrivit tot ce trebuia,
poate am reusit sa para ca mi te-am sters din minte, atunci cand te priveam in ochi si incercam sa ma port amical – colegial,
poate am pierdut,
poate intrebarea asta nici macar nu e pentru mine,
dar sigur sigur te-am iubit
si sigur sigur nu am fugit de tine, ci de ceea ce atunci parea o iubire imbosibila si o cale sigura catre agonie
m-am grabit si am uitat sa iti spun cat de mult sper ca azi esti fericit; sau macar linistit; si ca in drumul tau cel lung ai gasit tot ceea ce aveai nevoie