cele mai frumoase cuvinte

În fiecare zi, pantofii mei
parcă au pielea un pic mai ridată,
iar culoarea părului tau e puțin
mai puțin roșcată.
Cu fiecare cuvânt pe care îl scriu
creionul mi-e mai tocit.
De fiecare dată când spun un cuvânt frumos,
el se uzează un pic.
Cele mai frumoase cuvinte.
Cele mai frumoase cuvinte.
Cele mai frumoase cuvinte, hai sa le păstram în
locul cel mai cuminte –
în vitrinele sufletelor noastre,
cum țineau părinții noștri bibelourile.
să ne mulțumim cu faptul că le putem vedea
le putem atinge, le putem mirosi. Le putem gândi și răs-gândi.
Să știm că le putem
sparge oricând din greșeală sau cu bună intenție.
Hai să fim fericiți că cele mai frumoase cuvinte
sînt acolo, dar să nu le spunem în cuvinte.

Comentarii

Pentru ca strâmb din nas, uneori
Mi se spune, mereu, „maimuţo”
(Cu variaţiuni: gorilă, ocazional şi cimpanzeu…)
Pentru că mă supără kilele-alea două
Ori, na… trei…
Mai primesc şi câte un „hipopotamule”
Cum să te superi, ştii că-s spuse în glumă !
Însă, în sinea mea, mă uit la prăpădita de vitrină
Şi zău dacă n-aş face prăpăd
Printre cuvintele păstrate pentru zile mari, care nu mai vin.

bibelouri in vitrina…cat le-am detestat, dar tu le-ai gasit o noua semnificatie…!! grozav….numai sa nu le spargem…..

nu toti detin bibelouri in vitrina…am spart deja cateva vitrine goale

@lelia – la o sesizare în acest sens am și raspuns 🙂

Si cum facem cind le stricam – le lipim sau le inlocuim?

Eu fac altfel: pastrez pretioasele cuvinte intr-un clasor,/
Le rasfoiesc, mai fac schimb atunci cind mi-e dor./
Si poate, intr-o zi cu soare, vor fi timbre pentru o scrisoare. 🙂

@vers.ata
cand le stricam, cumparam altele de la Magazinul de Vorbe Frumoase, mai jos putin de gat, in stanga, printre coaste 🙂

pentru toate cuvintele
inghitite de mormint
locuri de veci
risipitele futilitati

ne impiedicam de cuvinte
le citim, le stergem
si iar primim cuvinte
ce sa fac cu ele?
cate buchete mi-au fost aruncate
au disparut printre ore, zile, ani
timpul a fugit cu ele
lasandu-mi un pahar cu sange inchegat
pe care nu vreau sa-l impart cu nimeni

cuvintele – demoni ai iubirii
create sa te pierzi in labirintul inutilitatii

iubirile impartasite in cuvinte
ca florile uscate din buchetul de mireasa
chiar pastrate cu grija, isi pierd din mireasma
precum si singele -nchegat din paharul lui gecko
o ora petrecuta linga cel iubit
valoreaza mai mult decit orice cuvint nerostit

dragostea …
(chiar si daca mai si doare… prin coade, coate, etc…:)
…e mai presus de toate

să luăm exemplu – zic, un mut… și-o mută…
se-ntâmplă ca cei doi să-și povestească peste zi
cum dorul l-au purtat pân’ a se regăsi
și-o spun așa, intersectând priviri parc-amețite
ce cântă dragostea rostind cuvinte dulci
muțite…

foarte frumos spus. doar ca in cuvinte de la final pare redundant, parca era mai bine fara

imi este foarte clar – tu, Flori,
n-ai inteles nimic
dar nu-i nimic – o sa-ti explic
(uite asta e redundant) 😀

Sper ca nu te deranjez, insa o poezie ceva mai trista, mai simbolistica pentru cineva ca mine, cineva ce vedea viata asa cum este defept, nu ai ?
Daca da, spune-mi un titlu sau da-mi un link, mersi frumos!

rafinate,
cuvintele tale
cele mai frumoase…
provoaca o multime de reactii
Iv cel minunat

Ivvvvv….cum lle stii tu pe toate. Cuvintele cele mai frumoase, nu sunt rostite…se vede ca le-ai trait.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *