ce bine se simt caii

prin ușa grajdului intra un vânticel cald,
care aducea primăvară înauntru,
în nările cailor,
în sufletele noastre,
mi-ai cerut jumătate de morcov,
iar eu ți l-am strecurat
în palma transpirată de emoție
(caii au acest dar de a ne a intimida,
pe noi, oamenii)
tu ai întins mâna, calul te-a adulmecat ușor
apoi, fără grabă, a luat din palma ta
ceea ce aveai să îi dai, aproape fără să te atingă.
acum e un morcov dar ar fi putut fi o inimă,
m-am gândit, în timp ce el
mesteca fornăind ușor.
ca să nu stric momentul ăsta frumos ca un tablou,
am respirat și eu, încet – mirosea a a cal
și a nimic rău nu se poate întâmpla.
palma ta încă umedă mi-a atins grumazul,
buzele tale s-au apropiat de ale mele
dintre ele venea un vânticel cald
care aducea primăvara
în nările mele,
în sufletul meu.
ce bine se simt caii
când sînt hrăniți de o femeie frumoasă.

m-am gândit. și am nechezat ușor.

Comentarii

Ma lași fără cuvinte, cam tot timpul de când îți citesc poeziile. Sau cu prea multe cuvinte care se vor poezii. Întrerup lectura fidela și tăcută sa-ți spun ca mirosea a a cal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *