trepanație de dragoste

și zilele de vacanțe
petrecute în argentine, mongolii sau franțe
și nopțile fără de stele
când construiam în beznă castele
și zâmbetul tău rogvaiv
de după ploile fără motiv
și ale tale idiosincrazii matinale
cât pe ce să-mi fie mie letale
și-ale mele reacții adverse
la tratamentele tale diverse
și gustul lacrimilor tale de bucurie
pentru ce a fost, pentru ce va să fie,
pe toate-am încercat să mi le extrag din cap,
separându-le de ființa mea,
dar degeaba.

Comentarii

Au trecut multe zile și nopți de când
zâmbetele și lacrimile vin și se duc dansând
prin soare, ploi și-alte aversiuni iscate
din prea plinul oamenilor pahar de păcate.
De-aici vine nevoia de tratamente adecvate,
poate-așa vom învăța metode noi, sofisticate
de-a nu irosi momente unice de glorie
pe un mieunat care se zbate să facă istorie.
Ce bine c-ai folosit timpul trecut, e dus,
dar ce e vital rămâne mereu la etajul de sus
ființa ta e prea onestă din fire, și nici aluzii,
nici confuzii nu-ți pot lăsa mintea pradă unei iluzii.

Fiecare celula din mine
Vorbește cu celulele din jur:
Ce zarva! Fara nici un înconjur
Va rog vorbiți mai bine
In șoaptă: nu mai aud
Nici macar zgomotul crud
Al curgerii liniștii in sine!
Ciocanul, nicovala si scărița
Îmi inițiază in auz un jazz timpanic
– îmi vine sa dansez vulcanic:
Notele de pe podea le ating
Si sunete in aer se desprind
Melodios si înafară
Si iarna pare ca e vara :)!

păi de ce să faci asemenea rezecţie drastică?
doar se ştie că memoria are-o fibră elastică,
poate-mbrăca amintirea în haine de gală sau de cenuşăreasă,
totul după magia inimii care i-a fost croitoreasă.
chiar dacă amintirea-i nehotărâtă sau duală
ori poate câteodată posacă, ternă sau goală,
când braţul fiinţei o-mbrăţişează atât de strâns şi fierbinte
de vrei s-o renegi, mai bine alung-o ca acum, frumos în cuvinte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *