te urmăresc, frumoasă supernovă
cum apari și dispari în noapte
corpul tău, frumoasă slovă
are forma unei șoapte
zâmbetul tău îmi sfâșie cerul
împărțindu-l în bucăți inegale
de întrebări noi mi se umple eterul
necunoscute senzații îmi dau târcoale
îți zâmbesc înapoi, inutil
surâsul meu nu te va lovi niciodată
pentru că, o știe și un copil
de-aici pân’ la tine i-ar lua viața toată
7 comentarii
Esti total netalentat la poezie,
insa ai idei foarte interesante.
Dupa tine as putea scrie si rescrie
toate poeziile-mi restante.
Te las să-mi urmărești zâmbetul abia ghicit
De la distanta-ti rece si astrala,
Am adunat in el lumini si sori ce-au înflorit
Sa răspândească energie siderala!
Si atunci când rugul meu stelar te doare si te arde bland,
Cand cerul tau senin apare involburat si devine scindat:
Inchide-ti pleoapele, simte fiorul, zambeste-n gand
Si chiar de nu ma va lovi -il voi simti- si semn ca l-am recepționat
Sute de ani îți voi raspunde
Cu praf de stele împrăștiat in unde 🙂
e na,
ma rog,
”nepotrivire astrala”
cateodata risipite
cu ”bilete de adio”
uimind o tara…
da, cred ca tu esti supernova
de se tot uita, o lume,
de atatea ganduri trecute prin tine
atatea zile
de raman muti, cu chipuri
inmarmurite,
privesc si se mira
de cate personalitati…
si cate feminitati sau masculinitati
reprezentative,
privind la frumusetea
iv-u-lui nesfarsit
ce te-nconjoara
statuie monolitica
ce ma uimeste,
cateodata,
chiar si pe mine,
ca nu stiu nici azi,
de ce gen
iti apartine?
momentele acelea…
…cand te desprinzi de intreaga lume
o invalui in petale de vers si in tine o cobori
iar mainile ei iti fauresc perechea aripii
fara de care nu esti decat o jumatate de zbor
…cand pieptul ei elibereaza roiuri de zambete
la ivirea siluetelor tale
iar ochii tai ii soptesc cu sarutari ascunse-ntre gene
ca fara ea clipele ti-au fost goale
…cand pasari negre aripile-si deschid
impanzindu-ti cerul cu pacle de-necacios fum
iar glasul ei limpede-l risipeste cat ai clipi
presarand rasaduri de liniste pe-al tau drum
…cand aerul inocent de femeie indragostita
cu gustul dorului tau sufletul ii adie
iar gandurile tale desenand povesti despre voi
o gasesc alintata in brate la tine
…cand magia noptii se lasa
si razele lunii trupu-i imbraca in argintate dantele
iar tu, cu nerabdarea unui strengar, in vise i te strecori
si buzele-ti incalcesti pana-n zori printre ele
ei bine, momentele acelea …cand…
(…plus cele ale caror misterioase simtiri
doar voi doi le stiti)
imi ofera certitudinea ca impreuna formati
unica realitate si unicul vis
in care definitiv ar si trebui sa fiti.
p.s. noapte frumoasa, si nu-ti pierde speranta
a avut incredere ceva ani in surasul tau…
cu siguranta c-ar face-o din nou daca inima ta
i-ar sopti zi de zi ca nu mai are de gand
sa renunte nicio clipa la ea. 🙂
ne desparte o vocala de maxima nepotriveala : cel ce vede super are si feed-back-ul sufar. little big thing
inegalele tircoale dintr-o noapte fara soapte
[…] […]
