suflă, vantule, suflă
poalele naturii le umflă
sunt curios – o zic abrupt
ce poartă marilyn pe dedesubt
suflă, nu te-opri deloc
să aiba și mateloții noroc
suflă-n yole, în planoare, în zmee
suflă în minte și fă să zboare-o idee
suflă-n câmpuri de lalele
și-n părul iubitei mele
suflă, că dacă nu mai suflă vântul
mi-e teamă ca se oprește pământul
3 comentarii
Minunat, ca de obicei!
Inflacarat si plin de idei
cand vantul sufla a dragoste…
azi am trecut pe langa un camp de lalele
am crezut ca nu vad bine
se instalase exact in mijlocul intersectiei,
aceea din apropierea intrarii de la metrou
interesant era faptul
ca oamenii il priveau respectuos
si nimeni nu rupea florile.
nu m-am putut dumiri ce cauta acolo,
(la fel ca si ceilalti trecatori, probabil)
decat dupa ce te-am zarit pe tine.
stateai in mijlocul campului
cu privirea atintita spre cer si zambeai
doi ochi superbi, mai senini decat cerul
iti multumeau pentru flori
si te imbratisau de la un balcon cocotat pe un nor
iar vantul facea piruete de la unul la altul
scuturand din coama plina cu soapte de dor.
cand m-ai vazut
mi-ai facut prieteneste un semn, si mi-ai zis
vezi, cand vantul sufla a dragoste
iar cei doi chiar se iubesc
pana si imposibilul devine atat de usor si firesc.
m-am bucurat, erai fericit.
Zi insorita sa ai!
Da, vântule… Nu, vântule…
O, da, vânt nebunatic, vânt haotic,
Degetele-ți mângâie erotic…
Ori palma-ți atinge frontal.
Dezlănțuit, pumnu-ți lovește brutal.
O, da, vânt capricios, vânt răutăcios,
Părul iubitei răscolește-l invidios,
Frunzele alungă-le cu iz tomnatic,
Nămeții răscolește-i șuierând iernatic.
O, nu, vânt incert, vânt indiscret,
Azi nu-mi purta șoapta direct.
Nu-mi du gându-n alte zări,
Nu-mi trăda inima-n depărtări.
Sau da?…
