sîntem roboți

sîntem roboți în devenire
învățăm acum să nu ne mai ieșim din fire
să ne obișnuim cu noțiunea de impedanță
și să uităm dracului de inutila speranță

sîntem roboți la început de drum,
repetăm încet, de pe acum
more work, less heart, more work, less heart,
până în ziua când cineva apăsa-va restart

sîntem roboți în drum spre casă
vom ajunge într-o lume nouă atât de frumoasă
în care totul va fi corect, optim și amabil
iar în aer va pluti un iz discret de manipulabil

sîntem roboți programați să muncească
PIB-ul, self esteem-ul să-l crească
sîntem roboți, nu e doar o poetică fantezie
așa cum maimuțele erau oameni înainte să știe

reflectez
luni
14 comentarii

Comentarii

ştii ce-i mai dezolant, din păcate
nici măcar asta nu reuşim ca la carte,
suntem doar nişte precursori de-automate
uzate, construiţi din piese disparate,
năzuind pe-autopilot
la statutul de robot 🙁

And then at least „a max in a string” could be truth 🙂

Asta se urmareste. Dar noi sumtem oameni, nu trbuie sa uitam asta! Iubim, speram, murim sau sumtem in stare, chiar prentru o idee…

ţie , nicicând , pluralul n – o să – ţi iasă
eşti indestructibil , şi din plămadă alesă <3

adica s-au efectuat si se efectueaza spalaturi cerebrale 🙂 (sa nu zic autumnale). mi s-a zis azi sa astept pana ne trec emotiile (evident ale mele) iar eu am replicat din Murphy: n-o sa tina!

Suntem roboti…creatori de paradoxuri…

avem cu ce sa facem atatea razboaie
pe care de altfel le detestam,
insa nu avem cu ce sa facem pace
chiar daca o tot propagam

avem cu ce sa facem excese
cu toate ca ne plangem mereu de lipsa de bani,
insa nu avem cu ce sa eradicam saracia
oripilati fiind, in acelasi timp, de lumea celor sarmani

avem cu ce sa-i privim critic pe altii
si ne laudam cat de frumosi ochii ne sunt,
insa nu avem cu ce sa ne vedem pe noi insine
atunci cand urmam la rand

avem cu ce transforma o discutie-n monolog
reclamand totodata lipsa de implicare,
insa nu avem, mai nicicand, cu toate ca ne dorim,
chei potrivite pentru porti spre comunicare

avem cu ce sa investim timp in nimicuri
desi la vedere visuri marete-afisam a ne fi scop,
insa nu avem cu ce, sau, in cel mai fericit caz,
traim pe repede inainte momentele care ar merita tot.

suntem roboti…creatori de paradoxuri…
si asa o sa si ramanem
cata vreme uita-vom de suflet seama sa tinem!

p.s. deloc fantezista poezia ta, ba dimpotriva, foarte bine punctat totul;
cu ocazia asta m-am descarcat si eu, se pare ca aveam nevoie.
seara frumoasa! 🙂

E-o zi frumoasa, luminoasa,
Pereți si bănci, toate pictate
In clasa mare
De-o liniște apasatoare-
Chiar după ora de uitare
De sentimente si emoții…
Caci năzuințe si dorințe
N-au ce sa caute – va zic
In softul unui robot mic!
Si către lumea LUI CORECT
Ne poarta pașii indirect:
Mai marele robot ne spune
Ce-nseamna lucrurile bune,
Cum e firesc sa evoluam,
De ce e „distrofie”
Daca ne vine sa dansam!
Si ca sa le legam pe toate
Il anulam pe verbul „VREI”
Mâncam șuruburi, bem ulei,
Si afișam pe cat se poate
Ca munca ne patrunde-n fibra
Scurgandu-ne de vlaga
Precum nisipul curge in clepsidra…
Si naște o unica substanță
Lipita de nedespartit
De trupul fara de speranță!
Si stim ca am ajuns Acas’
Atunci când nu mai avem Glas!

Suntem roboti ca sa hranim prostia
si saracia, pilda sa ramana
Suntem roboti de la maimuta-om
si nu ai voie sa te urci „in pom”
pentru cules..de roade, toate, ciolan
in pOm! 🙁
Suntem roboti s-asa o sa ramanem
de o sa traim doar cu speranta’n vine.

Pe branci om merge’n maracine,
chiar de urca-va PIB-ul si mandria.
Cu asta or ramane’n veci, Prostia! 🙁

Unde-i om există tot
Dați-l dracu de robot
O roboată și-un robot
Stau sub pături bot în bot
Fac amor deși nu pot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *