dincolo de cuvinte

unii zic că astăzi n-am pierdut nimic,
alții îmi spun să privesc înainte,
dar eu nu știu ce să zic
și sînt trist dincolo de cuvinte

dincolo de cuvinte,
nimic nu mai e ca înainte,
tu ai plecat de tot, înțeleg
și de-atunci nu mă mai simt întreg

mâna mea stângă, oricare dintre ele
nu mai poate arunca șoapte în stele
picioarele mă poartă pe drumuri străine
către al meu inexorabil rovine

dincolo de cuvinte,
nimic nu mai e ca înainte,
tu ai plecat de tot, înțeleg
și de-atunci nu mă mai simt întreg

sînt pierdut, cu totul pierdut
tu ai plecat, cuvintele m-au părăsit
dincolo de ele nimic n-am găsit
filmul meu e din ce în ce mai mut

Comentarii

Hai sa ne cățăram pe o piatra,
Sau pe creanga unui tei,
Sau pe spatele unui cățel ce nu latra,
Sau chiar pe spinarea omizii daca vrei…
Si sa privim împreună muțește
Peste gardul ce strajuieste
DINCOLO-ul cuvintelor:
Ce nespusa îngemănare
De sensuri si stare!
Ce nerostita candoare
Plina de mirare!
Tic-tac tic-tac:
E ora fixa pentru neintristare 😉

Imi aduc aminte ca cineva spunea odata ca in fiecare poezie pe care o citesti trebuie sa gasesti un roma, o viata, o poveste. Citindu-ti poeziile draga Iv, parca regasesc in ea ceva din povestea mea. O poveste in care traiesti o iubire demna de inscrierea ei in Univers, dar imposibila si terminata inainte de inceput, ceva de genul; Fata de Imparat indragostita de Soare…

nu fi trist si necăjit c-ai sa-mbatrinesti pleoștit
caută un pic de soare, o șoaptă sau un strop de mărgăritare si da-ți voie sa fii fericit!

Aş vrea să pot strânge un pumn
de cuvinte
care să ştie cum să aline acum
Aş vrea să-ţi pot întinde o mână
de cuvinte
care să te-arunce în lumină
Aş vrea să pot da o palmă cuvintelor-
măi cuvinte,
azi nu-mi sînteţi de niciun ajutor!

Dincolo de povestea din cuvinte, a fost iubirea traita, se completau fantastic una pe alta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *