tot ce pot să-ți dau e iubire oarbă
ca o sageată
care nu știe dacă intră într-un umăr
sau într-o piatră.
iubire oarbă am, asta-i tot
deși ochi are, că în lacrimile ei înot
în zilele când te caută prin pat
înfometată ca un naufragiat,
negăsind decât fire de par
și izul vag al unui incert adevăr.
oarbă ca o cârtiță mi-e iubirea
(de-aici probabil și necontenirea
cu care sapă,
după tine ca după apă)
iubire oarbă, ca un copil cu suflet curat
care joacă v-ați ascunselea, punându-se pe numărat
zece-douazeci-treizeci-patruzeci-cincizeci
doar că atunci când te găsește, te găsește pe veci
știi cum e iubirea,
doar și tu ții ochii inchiși.
Un comentariu