autostopul

am rămas în pană, undeva-ntr-un câmp
e noapte. stau și mă uit tâmp
cum din rezervorul spart curg ultimele picături de speranță
și sînt singur, și-s la distanță
de orice suflet care m-ar putea ajuta
să mă pot repara.

acum stau cu mâna întinsă
păstrând lumina ochilor aprinsă;
cerșesc întâmplării niște buze fără figură
care să mă sărute pe gură
și să mă ia în spate
până în următoarea localitate.