aseară a plouat cu rândunele
(ce-au mai țipat săracele de ele)
cum se zdrobeau de aer ca de-asfalt
și-apoi plouau iară, din înalt
doamne, cum mirosea a veselie
de randunică înmulțită cu o mie
și ce frumos s-a îmbracat orașul în răcoare
produsă de-ale lor aripi ventilatoare
ce ploaie stranie, fără de curcubeu
pe care, neatentă, ai ratat-o, cum ratezi mereu
din graba ta cea plina de speranță
către ceva lipsit de orice importanță
5 comentarii
”mirosea a veselie de randunica inmultita cu o mie”-ce frumos!
randunici erau? credeam ca oi,
le-am numarat gandindu-ma la noi
si-am adormit cu ploaia in urechi
ce-mi picura ca toate-s vechi,
chiar si tunetele din surdina
ce-agale vin dupa lumina
si-asa, picatura cu picatura
sau randunica dupa randunica
mi-am spus ca ploaia e o facatura
si-am inchis robinetul, sictirita.
n-am auzit nici ploaia si nici grindina care era gata sa-mi sparga geamurile si timpanele !
eram prea atenta la zgomotul globulelor mele rosii care clocoteau in ciorba de rindunele si alte ciori
imi interogam stramosii si stafiile trecutului si-ncercam sa inteleg ce mi-au transmis in vene atit de pretios incit
cohorte de vampiri deghizati si cagulati in ordine de prefectura sau de sanatate vin si-mi bat la usa
tulburindu-mi linistea si libertatea, atit mie cit si urmasilor mei
cam astea erau preocuparile mele cele citeva complet lipsite de orice importanta
„ce ploaie stranie, fara de curcubeu” ivita pentru cineva( nicidecum ceva) cu totul si cu totul special, dar pe care l-am ratat… grabind nefericirea…
ah, da!uitasem…in cosmarul meu ma mai preocupa si imaginea unei aratari bizare costumate ca la carnaval,
mirosind a BCBG pe catafalc… intra in casa mea bolborosea o predica parca sau niste versuri satanice timp de 30- 45 de minute si pe urma pleca…
cum nu este bine sa intrerupi o persoana care vorbeste singura, am lasat- o sa-si faca damblaua si sa-si spuna rugaciunea sa…
stiu!am tacut….chiar daca as fi vorbit nu ma asculta
