și mai câte

câte primăveri
făcute să speri
ți-au pus în păr
flori de neadevăr

câte brațe
făcute să agațe
ai evitat
căutând un bărbat

câte șoapte
ți-au făcut noapte
ziua toată
ca să te-abată

câte trotuare
călcate în picioare
ca s-ajungi la mine
în fine

Comentarii

Mie una mi-a luat tot atitea ca s-ajung pina la tine , cam ca de la tine si pina la cel de sus…

că nici nu mai ţiu minte.
‘mneata câte-ţi mai aduci?
-aminte-
(de trotuare, întreb)

@ oh, mvai
Cind iubesti, iubeste! Nu-ti mai pierde vremea si cu numaratul!
Lasa numaratul in seama celor care n-au ce iubi!

…si cand s-ajung la tine, am gasit o persoana le fel de ghinionista ca si mine. Cum sa facem ca sa ne adunam, sa ne agatam, sa nu ne mai desprindem, sa vedem adevarul ghicit doar in gesturile disperate si ochii sinceri?!

da,
si mai cate

cate zile
ai dormit in nestire
mizand pe noapte
sa te-mbrace-n soapte

cate dantele
au ascuns sub ele
coapse-mbietoare
la placeri carnale

cate regrete
ai lasat sa-ti imbete
cu izul tristetii
ceasul diminetii

cate tigari
pe peroane de gari
ai aprins asteptand
trenul din gand

cate taverne
ai umplut cu poeme
pana ce ea, in fine
a ajuns la tine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *