mai ții minte când am oprit pământul
ca să ne putem urca și noi?
eram atât de tineri
încât priveam bătrânețea cu milă,
ca pe o altă persoană;
atât de sinceri
că dacă ceasurile ar fi arătat adevărul,
am fi locuit în greenwich, în centru;
atât de frumoși,
încât în ziua aceea n-a bătut vântul
doar ca să ne putem oglindi mai bine chipurile în mare;
atât de naivi
încât chiar am crezut că pământul se va opri;
și atât de îndrăgostiți
încât pământul chiar s-a oprit, un pic.
12 comentarii
da!si-acum tu vorbesti singur si ea nici macar n-a existat
Mai tin minte si o privire care
a facut sa dispara pamantul de sub picioare
D-ne opreste din gravitate..pe cel care crede-n naivitate!
barbat sau femeie,in orice aspect
Poet-a,poet..ce-i fi tu,.. chapeau bas!
am sa opresc pamantul un pic..cu gandul,sa te gasesc
Poet-a,poet..ce-i fi tu,te.. respect!
Amintire din viitor
„Ingere, tu pe pamant ce ai fost?”
„Arhitect” 🙂 .
🙂 ” Arhitect? Ce interesant si frumos…”
Fericita intamplare e faptul ca ne-am intalnit, fiindca stii
Amintirile din viata mea pamanteasca, cele mai vii,
Au in mare parte legatura cu o profunda admiratie,
Pentru incantarile izvorate din a mintii imaginatie.
Insa, o si mai mare fericire mi-aduce,
Dorinta ta vadita de a fi prietenul meu,
Altfel, mult prea timida fiind intr-a mea fire,
Sa-ti vorbesc, cu siguranta mi-ar fi mult prea greu.
Curaj in niciun caz n-as avea de unde s-adun,
Sa ma asez alaturi de tine pe norul acesta pufos,
Ce prietenos ne gazduieste in drumetie acum,
Strabatand alaturi de noi, din priviri pamantul, de sus pana jos.
Sa te rog a-mi impartasi ce tu ai proiectat,
Stiu bine, n-as indrazni nici atat,
Desi, la cat de frumos aripile-ti intinse ceru-l strabat,
Cu siguranta, s-au descurcat de minune si pe pamant.
Citindu-i gandurile, Barbatul-Inger cu-o mana umerii-i cuprinse,
Si jos, pe-o banca-i arata un tanar cu o carte-n mana, si o fata
Ce-n palme, printre lacrimi, tandru fata baiatului o stranse,
Si din priviri, parc-arzator cerea sa fie sarutata.
„Spune-mi, spune-mi ingere, despre ce-i vorbeste
Tanarul fetei, de emotia ce i-a cuprins e-asa mare,
Fiindca din plans, te uita, a se opri nu reuseste,
Ba, dimpotriva, de cand a sarutat-o, plange si mai tare.”
Atunci, pe-a ingerului fata un zambet incolti,
Si glasul in zadar tot incerca el a si-l drege,
Sa isi ascunda simtamintele crezand c-ar reusi,
Dar nu fu cu putinta, caci amintire-aceea
mult mai presus era de orice lege.
Privind-o indelung, cu ochii-i blanzi,
Atat putu doar Ingerul-Barbat sa zica,
„Stii, draga mea, cei doi indragostiti au reusit atunci,
Minunea de-ai fura chiar timpului o clipa.”
Femeia-Inger nemiscata-l asculta,
Far’ a putea sa scoata un cuvant,
Si intelese c-al ei drag prieten, acum inger,
E arhitectul ce ii faurise vise pe pamant.
Dupa o vreme, reusind sa isi mai vina in fire,
Il privi si ea si incepu sa-i zambeasca,
Si trecandu-si prin parul lui fin ca matasea mana subtire,
Ii sopti duios la ureche in limba lor ingereasca,
” imi amintesc tot, absolut tot despre noi…
vezi, iar s-a oprit pamantul”.
si satui de munca grea, oamenii au inceput sa construiasca unelte …
mai tirziu au devenit arhitecti…tot din plictiseala
La mine a fost putin diferit.Tineretea a trecut ca un vanticel rece, iar dragostea a avut curajul sa vina prin doi ochi si o privire care m au dus pentru o clipa intr un loc unde ma simteam „acasa”. De asta spun, tineretea nu i egala cu dragostea, imbatranim abia atunci cand uitam sa iubim
si nu vom ramane in intuneric,
cu toate ca am avut de trecut pe acolo
caci El si Ea sunt izvorul luminii
si El nu va intarzia sa faca sa straluceasca peste noi o zi ..sa nu ne-ndoim,sa nu incetam ,sa nu ne oprim.
Inca o jumatate de invartitura de roata pe acest pamant,
El si Ea izbavim,rasarim!
am inchis doar o usa gandurilor gresite,de nevoi si ispite
din intuneric venite
El si Ea au suflete deschise,de iubiri nescrise
in Noi este raiul,in Noi este iadul
El n-a iubit pe nimeni.. asa cum iubeste Ea!
Felicitari tuturor celor care au stiut sa iubeasca in tinerete, este perioada potivita, pentru asta exista. Tineretea mea a trecut ca un vanticel rece de primavara si regeret, timpul pierudut nu-l mai gasesti, indiferent cat te-ai stradui.
Clar!Arhirectul cucurbitului!
@ exista un timp pentru iubire
Exista un timp pentru iubire atunci cind stim sa apreciam si sa ne bucuram de iubire ca de cea mai frumoasa sarbatoare a vietii.
Timpul iubirii este acela pe care binevoim sa i-l accordam atunci cind avem sansa extraordinara de a intilni iubirea in drumul nostru.
Timpul iubirii poate fi oricind!!!Nici virsta si nici tineretea sau batrinetea nu sint factori determinanti!
Multumesc Iv. Libertatea mea incepe unde se termina cea a multor altora!
IUBIREA ? e un lucru MARE , ce leaga doua inimi TARE !
Din toate fortele universului, cea mai „subtila” este iubirea. Cand priviti batranetea cu „mila”, nu e semn bun: priviti-o cu speranta !
